PASTILA DE LIMBĂ. "Acronim" sau "acrostih"

Nicolae Ciucă, la Jurnalul de Seară

Un preot vrea să trimită fetele abuzate la închisoare

Kelemen: Nu e vorba de România când candidează Iohannis la NATO. Rutte e cel mai cinic politician din Europa

Ciolacu negociază vânzarea de acțiuni TAROM la companii din Qatar și EAU

Gafa lui Ciolacu în Qatar: A vrut să spună „lecție”, a ieșit „erecție”

Ce a găsit Corpul de Control la Spitalul Pantelimon

Scandal la un liceu renumit din București

Răsturnare de situație în anchetele de la Spitalul Pantelimon

Incident la stația de metrou Piața Unirii. Toți călătorii au fost evacuați dintr-un tren

Conform dexonline, dar şi altor surse, un acronim este „un cuvânt format din prima sau din primele litere ale cuvintelor care compun o sintagmă, o expresie, un titlu etc.". Acronimul se formează prin simplificare extremă şi poate fi un substantiv propriu scris evident cu majuscule şi cu punct după fiecare literă componentă (C.E.C., respectiv Casa de Economii şi Consemnaţiuni), dar şi o locuţiune adverbială scrisă cu litere mici şi, de asemenea, cu punct după fiecare literă componentă.

Din această ultimă categorie face parte acronimul ş.a.m.d., care înseamnă, fireşte, şi aşa mai departe. Mai merită remarcat că uneori construcţia acronimică poate să preia o literă care nu se află la început de cuvânt, ci în interiorul lui, în poziţie mediană, ca în cazul acronimului ş.cl., care înseamnă „şi celelalte" şi unde „l" se găseşte înăuntrul cuvântului „celelalte".

În general, acronimele sunt denumiri ale unor structuri, organisme şi organizaţii politice, economice, diplomatice, umanitare, educaţionale. Avem, e adevărat, şi cazul substantivului comun „laser", care este de fapt un acronim format din engleză: Light Amplification by the Stimulated Emission of Radiation, adică amplificare a luminii prin emisie stimulată de radiaţii. Cum spuneam însă, cele mai multe acronime reprezintă comisii, consilii, uniuni, sindicate şi altele.

Iată câteva exemple simple de pe vremuri: U.T.C. (Uniunea Tineretului Comunist), C.A.P. (Cooperativă Agricolă de Producţie) sau R.S.R. (Republica Socialistă România). Iată şi câteva exemple apărute după 1989: C.N.S.A.S. (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii), C.P.U.N. (Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională), C.A.D.A. (Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei) sau C.N.A. (Consiliul Naţional al Audiovizualului). În fine, iată şi câteva exemple internaţionale celebre: O.N.U. (Organizaţia Naţiunilor Unite), N.A.T.O. (North Atlantic Treaty Organisation, adică Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord) sau U.N.E.S.C.O. (United Nations Educational, Scientific and Cultural Organisation, adică Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură).

Spre deosebire de acronim, un acrostih este „o poezie sau o strofă în care literele iniţiale ale fiecărui vers alcătuiesc un cuvânt (substantiv propriu sau comun) sau o propoziţie". Există îndrăgostiţi care şi-au cântat iubitele în strofe ale căror prime litere le-au compus prenumele şi numele. După cum există amatori de şarade versificate care s-au folosit de acrostihuri. Deşi nu-i frumos să mă autocitez, închei pastila de astăzi prezentându-vă un acrostih pe care i l-am compus poetului Şerban Foarţă la împlinirea unei vârste rotunde (şi vă rog să fiţi atenţi la prima literă a fiecărui vers):

Şoptind discret iluzii-n palindrom,

Eşti preot în altar la Euterpe.

Roteşte-ţi ochii de jupân bonom,

Biruitor în faţa lumii sterpe.

Ai strai şi grai de caravanserai,

Noptatic Lancelot în şei de cai.

Fă mai departe vrăji şi povesteşte

Orice vei vrea oricui va sta s-asculte.

Acvilă, vasilisc, motan sau peşte,

Rămâi ecou în care-atât de multe

Ţimbale se întrec în veşti solare.

Ăst gând aş vrea asupră-ţi să pogoare.