Sari la conținut

Pastila de limbă. Când plângem „cu lacrimi de crocodil” și cum s-a ajuns la deturnarea sensului acestei expresii

Face parte dintre expresiile care au migrat dinspre accepţia iniţială spre alte sensuri. Motivele pentru care se petrece acest fenomen: prea marea încredere a unor vorbitori în propria putere de deducţie şi tendinţa lor de-a presupune în loc să se informeze. La „Pastila de limbă” s-a mai vorbit deja despre două dintre aceste expresii: „a trece pe sub (şi nu prin) furcile caudine", „afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul" şi „aplauze la scenă deschisă". Am văzut cum au apărut aceste expresii, ce semnifică în realitate şi ce au ajuns să semnifice prin întrebuinţare greşită.

Revenind la expresia „a plânge cu lacrimi de crocodil”, să lămurim lucrurile.

Expresia „a plânge cu lacrimi de crocodil" înseamnă „a plânge prefăcut", „a avea un comportament ipocrit", „a te manifesta cu făţărnicie". Acesta, şi nu altul este sensul expresiei în cauză. Şi e logic să fie aşa. În fond, aţi văzut mulţi crocodili care plâng? În mentalul nostru, crocodilul semnifică ferocitatea. O asemenea creatură poate fi sentimentală sau înduioşabilă doar în basme. Şi poate nici acolo. Gândiţi-vă că destule filme de groază au ca protagonist fie un rechin, fie un crocodil. Adică o fiară înspăimântătoare, din fălcile căreia n-ai cum să scapi. Aşa stând lucrurile, lacrima de crocodil e un nonsens. O imposibilitate. Sigur, am scos din calcule varianta testului cu gaze lacrimogene, dar cred că e preferabil să nu forţăm nota.

Bine, şi-atunci în ce fel funcţionează mecanismul confuziei de sens în ceea ce priveşte această expresie? Simplu. Cum crocodilul este un animal masiv, semenii noştri care deduc mai mult decât citesc îşi spun că şi lacrimile lui trebuie să fie pe măsură: mari, grele, ditamai stropii săraţi! Şi-atunci, continuă ei raţionamentul - repet, un raţionament plecat dintr-o premisă falsă - , lacrimile de crocodil ar fi, chipurile, expresii zguduitoare ale părerii de rău.

Iată şi două exemple de proastă folosire a acestei expresii:

Marcel a plâns cu lacrimi de crocodil după fratele lui mort într-un accident." Autorul enunţului ar vrea să spună că Marcel a fost devastat, că a plâns de-a săltat cămaşa pe el, că şi-a smuls părul din cap de jale. În realitate, din cauza folosirii necorespunzătoare a expresiei, ni se spune că de fapt Marcel a plâns de formă, de ochii lumii.

Iată şi al doilea exemplu de utilizare incorectă. „Vei plânge cu lacrimi de crocodil când vei citi despre soarta acestui copil al străzii”. Aţi recunoscut, desigur, forma de captatio tipică ziarelor tabloide. Redactorul vrea să spună că vom fi răvăşiţi de povestea copilului, că ne vor curge lacrimi mari pe obraji şi că, mai ştii?, vom depune o sumă într-un cont deschis special pentru el. De fapt, ce transmite el este că vom fi nişte prefăcuţi, că soarta băiatului nu ne va interesa nici cât negru sub unghie şi că doar vom simula compasiunea.

Expresia despre care vorbim e folosită corect în următorul caz: „Jucătorii au plâns cu lacrimi de crocodil după antrenor. De fapt, îşi doreau să scape de el."

Sau în următorul: „Gelu a plâns cu lacrimi de crocodil când şi-a condus soacra la gară. Când s-a întors acasă, s-a îmbătat de bucurie."

Interesant este că folosirea eronată a expresiei „a plânge cu lacrimi de crocodil" a dus la formarea unei alte expresii anapoda: „a râde cu lacrimi de crocodil". Avem aici versiunea expandată (şi incorectă) a expresiei „a râde cu lacrimi", care poate fi înlocuită de „a râde cu poftă", „a hohoti", „a râde cu gura până la urechi", „a muri de râs" sau „a se sparge de râs".

Pe YouTube există o puzderie de materiale care te anunţă, ca nuca-n perete: „Râzi cu lacrimi de crocodil (de ceea ce urmează să vezi)". Culmea e că de multe ori aceste chixuri prefaţează materiale în care sunt prezentate tocmai greşeli de limbă. Ironia sorţii!