Pastila de limbă. Capi, capete sau capuri?

Una dintre particularităţile limbii române este existenţa substantivelor cu două sau chiar cu trei forme de plural. De acestea vorbește Radu Paraschivescu săptămâna aceasta la „Pastila de limbă”.

Nicolae Ciucă, la Jurnalul de Seară

Un preot vrea să trimită fetele abuzate la închisoare

Kelemen: Nu e vorba de România când candidează Iohannis la NATO. Rutte e cel mai cinic politician din Europa

Ciolacu negociază vânzarea de acțiuni TAROM la companii din Qatar și EAU

Gafa lui Ciolacu în Qatar: A vrut să spună „lecție”, a ieșit „erecție”

Ce a găsit Corpul de Control la Spitalul Pantelimon

Scandal la un liceu renumit din București

Răsturnare de situație în anchetele de la Spitalul Pantelimon

Incident la stația de metrou Piața Unirii. Toți călătorii au fost evacuați dintr-un tren

Radu Paraschivescu:

Sigur, n-o să vorbim despre formele nevaccinate de plural, din categoria „almanahe”, „succesuri” şi „serviciuri”. Ele sunt greşeli care, din cauză că au fost comise de actori ai scenei politice, au ajuns să fie folosite, cu o ironie complice, de vorbitorii buni de română. Pericolul e uşor de sesizat: tot recurgând în glumă la aceste forme greşite, te poţi trezi la un moment dat că le rosteşti în împrejurări în care glumele nu se recomandă şi treci astfel drept un vorbitor cu lacune în exprimare.

În plus, folosind întruna forma greşită (fie şi în glumă), rişti să uiţi care e forma corectă. Cunosc oameni care au căzut victimă acestui tip de contaminare şi care fac o mică pauză înainte să spună „succese” sau „almanahuri”, parcă temându-se să nu calce strâmb.

Formele de plural la care m-am oprit astăzi sunt omologate de dicţionare, tratate şi manuale. În majoritatea cazurilor, avem de-a face cu substantive care au două sau trei sensuri şi la care fiecare formă de plural ilustrează unul dintre aceste sensuri. Există, ca la orice regulă, şi o excepţie, asupra căreia ne vom opri la finalul „Pastilei”.

Substantivele care au o formă la singural şi trei forme la plural sunt destul de puţine. Permiteţi-mi să vă prezint două dintre ele: „cap” şi „corn”. În ce-l priveşte pe „cap”, el are o formă de plural masculin, „capi” ( cu sensul de „comandanţi” sau „căpetenii”), şi două forme de plural neutru: „capete” (vorbim aici de extremitatea superioară a corpului omenesc) şi „capuri” (cu sensul de „promontorii”). Exemple:

Capii răscoalei au fost executaţi în piaţa publică.

Deasupra capetelor noastre se văd fulgere care brăzdează cerul.

Printre capurile cele mai cunoscute din lume se numără Capul Horn şi Capul Bunei Speranţe.

La rândul lui, substantivul „corn” are trei forme de plural, pe acelaşi tipic ca substantivul „cap”: o formă de plural masculin, „corni” (cu sensul de „arbust sau arbore cu lemnul foarte tare”), şi două forme de plural neutru: „coarne” (cu sensul de „formaţiune dură, pereche sau nepereche, de pe craniul anumitor copitate”) şi „cornuri” (cu sensul de „produs de panificaţie în formă de semilună”). Exemple şi în acest caz:

Am aflat că frunzele cornilor se folosesc la vopsit.

Taurul l-a luat în coarne pe toreador şi l-a aruncat în gardul arenei.

Dacă te duci la brutărie, te rog să iei şi patru cornuri.

Substantivele cu două forme de plural sunt considerabil mai multe decât cele cu trei forme. Şi în aceste cazuri fiecare formă de plural are sensul ei. Iată în continuare o serie de exemple: singularul „bandă” are formele de plural „bande” şi „benzi”, singularul „masă” are formele de plural „mase” şi „mese”, singularul „timp” are formele de plural „timpuri” şi „timpi”, singularul „curent” are formele de plural „curenţi” şi „curente”, singularul „timbru” are formele de plural „timbre” şi „timbruri”, singularul „ochi” are formele de plural „ochi” şi „ochiuri”, singularul „complex” are formele de plural „complexe” şi „complexuri”, singularul „raport” are formele de plural „rapoarte” şi „raporturi” şi, în fine, singularul „vis” are formele de plural „vise” şi „visuri”.

Vorbeam la începutul „Pastilei” de excepţia care confirmă regula în ceea ce priveşte substantivele cu plural dublu. Excepţia respectivă priveşte substantivul „roată”, ale cărui forme de plural - „roţi” şi „roate” - înseamnă acelaşi lucru. Diferenţa dintre ele nu este de sens, ci mai degrabă de nuanţă: „roţi” se foloseşte în mod obişnuit în exprimare, pe când „roate” apare în expresii din categoria „a pune beţe în roate” sau „a merge ca pe roate”.

Pentru amatorii de rarităţi, să precizăm că „roate” este în acelaşi timp forma de plural a lui „roată”, cu sensul de „unitate militară cu un efectiv aproximativ egal cu cel al unei companii”. Vom spune, aşadar, „E a treia oară că-mi dezumflă cineva roţile de la maşină”, respectiv „Antrenorul s-a plâns că federaţia îi pune beţe în roate” şi „Datorită investiţiilor făcute inteligent, afacerea merge ca pe roate”.