Sari la conținut

PASTILA DE LIMBĂ. Cui îi sunt adresate „condoleanțele”?

Unul dintre ele este cuvântul „condoleanţe”, despre care unii cred că e un fel de rămas-bun sofisticat, o formulă funerară de despărţire, un „adio” mai pretenţios, la care recurg vorbitorii subţiri. Am întâlnit oameni cimentaţi în certitudinea că vocabula „condoleanţe” trebuie scrisă pe panglica de la coroanele care sunt aşezate pe mormânt.

E momentul să le spun acestor oameni că, ajuns deja la locul cu verdeaţă, defunctul nu mai păstrează legătura cu lumea noastră şi, prin urmare, nu mai poate citi.

Condoleanţe” înseamnă „suntem alături de durerea dumneavoastră, participăm la necazul care v-a lovit”. Dicţionarul îmi vine în ajutor şi decretează că e vorba de „un cuvânt de regret sau de compasiune pentru o persoană căreia i-a murit cineva apropiat”. Asta înseamnă că destinatarul condoleanţelor nu este răposatul, ci oamenii care-i supravieţuiesc: apropiaţi, prieteni sau neamuri.

Un alt termen folosit de multe ori anapoda este verbul „a decima”. Prima accepţie a verbului, valabilă, cronologic vorbind, pentru Roma antică şi pentru Evul Mediu, este „a pedepsi o armată sau o unitate militară executând unul din zece soldaţi prin tragere la sorţi”.

Sensul ulterior, care în timp a ajuns să fie singurul în vigoare, este „a extermina, a masacra, a ucide în număr foarte mare”, ca în propoziţiile „Ciuma din secolul al XIV-lea a decimat populaţia Florenţei” sau „Cele cinci regimente de cavalerie au fost decimate în luptă”.

Fireşte, apetitul pentru metaforă al românului a făcut ca sensul figurat al lui „a decima” să devină „a avea mulţi absenţi”, „a nu fi în efectiv complet”. De aici şi formulările din categoria: „Cu o echipă decimată de accidentări, Borussia a pierdut la Hamburg”.

Dacă aceste construcţii sunt permise şi nu au nimic caraghios, există şi formulări de un ridicol deplin, cum ar fi: „S-a repezit asupra mea, mi-a tras un şut şi mi-a decimat rotula”. Eroarea din acest exemplu seamănă întrucâtva cu cea semnalată într-o altă „Pastilă”, cu privire la verbul „a linşa”, care nu poate fi o activitate individuală.

În ce-l priveşte pe „a decima”, el nu e nicidecum sinonim cu „a sparge”, „a zdrobi” sau „a face zob”.

Nici adverbul „vizavi” nu are o viaţă din cale-afară de uşoară, deşi, cel puţin teoretic, în cazul lui lucrurile ar trebui să fie simple. Din păcate, nu sunt.

Vizavi” înseamnă - sau s-ar cădea să însemne - un singur lucru: „peste drum” sau „faţă în faţă”, „exact în punctul opus”, ca în construcţiile:

Prietenul meu cel mai bun locuieşte în blocul de VIZAVI.

Consiliul Britanic se află VIZAVI de o laterală a ASE-ului.

În ultima vreme însă, tot mai mulţi vorbitori îl folosesc pe „vizavi” ca pe un sinonim al lui „în legătură cu”, „referitor la” sau „în raport cu”. Atât DEX-ul pe suport de hârtie, greu de trei kilograme, cât şi omologul său on-line acceptă abaterea de la sensul iniţial. Este recomandabil, totuşi, ca „vizavi” să fie folosit doar ca element de spaţialitate concretă („casa de vizavi, magazinul de vizavi" etc.).

Asta înseamnă că sunt de evitat construcţiile de genul „Vreau să vă consult vizavi de această problemă” şi să spun „Vreau să vă consult în legătură cu (sau referitor la) această problemă”.