Sari la conținut

Pastila de limbă | Cuvinte scrise sau pronunțate greșit

Radu Paraschivescu: De o parte din aceste cuvinte m-am ocupat cu trei-patru luni în urmă, când am stabilit că e incorect să spunem „treling”, „teneşi”, „başcheţi”, „albitru”, „opţai” sau „jampieră” şi că formele corecte ale acestor cuvinte sunt „trening”, „tenişi”, „bascheţi”, „arbitru”, „ofsaid” şi „jambieră”. Atunci însă ne-am cantonat în perimetrul terminologiei sportive şi al limbajului de specialitate. Ei bine, e momentul să ne uităm şi în alte compartimente sau sectoare ale vieţii.

De exemplu, vă propun să ne oprim un minut în zona maşinilor cu care ne deplasăm la serviciu, la cumpărături, în diverse vizite sau în concedii. În ce mă priveşte, îmi recunosc virginitatea auto şi nu mă ruşinez să spun că sunt un utilizator asiduu al transportului în comun. Însă chiar dacă n-am idee de condusul unei maşini, sunt în temă cu privire la terminologia auto şi constat două greşeli pe care le fac destui vorbitori.

Prima dintre ele ţine de deplasarea încetinită a autovehiculelor. Altfel spus, de „ralanti”. Termenul vine din limba franceză, unde „ralentir” înseamnă „a încetini, a merge mai încet”. Dexonline defineşte ralantiul ca pe un „regim de mers încet sau încetinit al motoarelor cu ardere internă”. Termenul are însă şi o accepţie din lumea filmului: tot ralanti se numeşte „procedeul cinematografic care urmăreşte încetinirea mişcărilor de pe ecran în scop estetic sau ştiinţific şi care se realizează prin filmarea cu o viteză superioară celei normale, de 24 de imagini pe secundă”. Când vedeţi reluarea cu încetinitorul a unei faze dintr-un meci de fotbal, aveţi de-a face cu un ralanti, al cărui echivalent în engleză, din ce în ce mai folosit, este „slow motion”.

Prin urmare, forma corectă actuală a termenului este „ralanti” (deşi la un moment dat se impusese forma pronunţată „ralenti”, dar scrisă cu un „e” imediat după „l”). Oricum, e greşită folosirea termenului „relanti”, pe care îl vehiculează, din păcate, destulă lume. Aşa stând lucrurile, nu vom spune „A trebuit să mergem o vreme în relanti din cauza ceţii”, ci „A trebuit să mergem o vreme în ralanti din cauza ceţii”.

O altă eroare din acelaşi domeniu vizează deformarea termenului „marşarier”, care înseamnă fie „mersul înapoi al unui automobil”, fie „un dispozitiv al mecanismului de transmisie care permite mersul înapoi al unui autovehicul”. Anumiţi vorbitori îl transformă nepermis pe „marşarier” în „marşalier” sau chiar în „marşaler”. O lămurire. La fel ca „ralanti”, şi „marşarier” provine tot din franceză, unde „marche-arriere” înseamnă „mers cu spatele”. Prin urmare, vom spune şi vom scrie „Fiindcă a trecut de locul unde trebuia să oprească, Daniel s-a întors în marşarier”, nicidecum „Fiindcă a trecut de locul unde trebuia să oprească, Daniel s-a întors în marşalier”. Şi cu atât mai puţin „Fiindcă a trecut de locul unde trebuia să oprească, Daniel s-a întors în marşaler”.

La rândul ei, litera „n” are parte câteodată de tratamente nedrepte din partea unor vorbitori. Uneori nu o vedem în interiorul cuvântului, deşi s-ar cuveni s-o vedem. Alteori, dimpotrivă, e imperios necesar ca „n”-ul să nu apară înăuntrul unui cuvânt şi când colo, apare. Un exemplu la îndemână din prima categorie este substantivul „delincvent”, pe care destui utilizatori îl folosesc în varianta incorectă „delicvent”. O posibilă explicaţie pentru această abatere se leagă de existenţa substantivului „delict”, care nu are niciun „n” în componenţă. Cu toate acestea, corect se spune „delincvent”, nu „delicvent”.

Situaţia opusă aduce în discuţie substantivul „mostră”, cu sensul de „eşantion”, „probă” sau „bucată de material”, pe care vorbitorii în necunoştinţă de cauză îl rostesc (şi chiar îl scriu) „monstră”. Cine ştie, s-ar putea ca vina s-o poarte substantivul „monstru”, deşi nu există nicio legătură pe lume între acest cuvânt şi cuvântul „mostră”. În concluzie, forma corectă a cuvântului este „mostră”, în timp ce „monstră” e un cuvânt anapoda, care n-o poate desemna nici măcar pe soţia monstrului.

Cu voia dumneavoastră, voi dedica şi pastila următoare tot acestui tip de cuvinte-bălării, pe care e bine să le privim şi apoi să le plivim.