Sari la conținut

PASTILA DE LIMBĂ. „De-al meu” sau „de-ai mei”? O greşeală extrem de frecventă

 Unul dintre exemple, pe care l-am analizat în cadrul unei „Pastile" trecute, este adjectivul „spăsit", pe care cam nouăzeci la sută dintre vorbitori l-au transformat în „spăşit" - probabil printr-o contaminare dinspre verbul „a ispăşi". Să convenim totuşi, din nou, că forma corectă, pe care o găsim de altfel şi în dicţionar, este „spăsit", cu sensul „care se arată pocăit, smerit sau nevinovat". Această greşeală e comisă la fel de des în scris şi în exprimarea orală.

Putem spune acelaşi lucru şi despre greşeala pe care vom încerca s-o îndreptăm în cele ce urmează şi care pleacă de la atât de banalele posesive meu – mea – mei - mele, tău – ta – tăi - tale şi aşa mai departe. E o greşeală pe care o putem evita mai cu seamă dacă apelăm la logică şi la bunul-simţ al limbii.

Să trecem la chestiune. M-ar interesa să aflu ce părere aveţi despre următoarele enunţuri:

Am vorbit cu un prieten de-al meu să mergem la munte".

Verii mei au întâlnire cu un fost profesor de-al lor".

Spune-mi dacă te duci singură la teatru sau cu o colegă de-a ta".

Ce spuneţi, sunt aceste enunţuri corecte sau greşite?

Toate cele trei enunţuri sunt greşite. Ca să fie corecte, ele ar trebui reformulate. Cum? În două feluri, la alegere.

Iată prima variantă corectă:

„Am vorbit cu un prieten (al meu) să mergem la munte."

„Verii mei au întâlnire cu un fost profesor (al lor)."

„Spune-mi dacă te duci singură la teatru sau cu o colegă (a ta)."

Iată acum şi a doua variantă corectă:

„Am vorbit cu un prieten de-ai mei să mergem la munte."

„Verii mei au întâlnire cu un fost profesor de-ai lor."

„Spune-mi dacă te duci singură la teatru sau cu o colegă de-ale tale."

Vi se pare că aceste ultime formulări sunt forţate sau sună un pic cam ciudat?

Posibil, dar nu avem ce face.

Formele corecte acestea sunt: „un prieten de-ai mei", „un fost profesor de-ai lor" şi „o colegă de-ale tale".

De ce? Simplu. Fiindcă în enunţurile respective alegem un om (fie el prieten, fost profesor sau colegă) din mai mulţi. Acel „de" din „de-ai mei", „de-ai lor" sau „de-ale tale" îl înlocuieşte pe „dintre".

Asta înseamnă că am putea spune la fel de bine „un prieten dintre ai mei", „un fost profesor dintre ai lor" sau „o colegă dintre ale tale". În schimb, ar fi absurd şi incorect să spunem „un prieten dintre al meu", „un fost profesor dintre al lor" sau „o colegă dintre a ta". E la mintea cocoşului, alegem pe cineva dintr-un grup, nu din sine însuşi.

După cum am spus la început, avem de-a face în acest caz cu o eroare foarte des întâlnită - deopotrivă în scris şi în exprimarea orală. O auzim la televizor sau la radio, o citim în ziare sau pe reţelele de socializare, o surprindem chiar şi în gura unor profesori de limba română, deşi nu s-ar cuveni. De aceea mi se pare oportun să mai dau câteva exemple de folosire greşită şi apoi corectă a acestui posesiv. Aşadar:

Variantă greşită: „Ne place Horia Tecău fiindcă e român de-al nostru".

Variantă corectă: „Ne place Horia Tecău fiindcă e român de-ai noştri".

Variantă greşită: „Emil a concurat împotriva unui frate de-al lui".

Variantă corectă: „Emil a concurat împotriva unui frate de-ai lui".

Variantă greşită: „Am văzut o carte de-a mea în biblioteca unei vecine".

Variantă corectă: „Am văzut o carte de-ale mele în biblioteca unei vecine".