Sari la conținut

PASTILA DE LIMBĂ. Despre „repercursiuni” și „potrocale”

Cel mai cunoscut exemplu este „repercursiune”, în loc de „repercusiune”. Vine din latinescul „percutere”, care înseamnă „a înfige” sau „a lovi”.

Interesant este însă că această greșeală nu migrează de la substantiv la verb. „A se repercuta” este folosit corect, fără să-i dea cuiva prin cap să recurgă la varianta greșită „a se repercurta”.

O altă formă de schingiuire a cuvintelor este inversarea a două litere sau sunete. Ca „potrocală” în loc de „portocală” sau „scluptură” în loc de „sculptură”.

Există însă și cazuri în care un cuvânt rostit greșit de multe ori a devenit, cu timpul, o variantă permisă. Așa stau lucrurile cu „aldămaș”, băutură, eventual și gustare oferită cuiva după încheierea unei tranzacții. Acest cuvânt s-a transformat în timp în „adălmaș”, iar utilizarea acestui cuvânt a devenit permisă.