Sari la conținut
News Alert

PASTILA DE LIMBĂ. Expresii deformate de la forma inițială: „a da sfoară în țară”, „a drege busuiocul”

Radu Paraschivescu explică

Am vorbit în câteva dintre ediţiile trecute ale „Pastilei" despre felul cum se modifică sensul anumitor expresii prin folosire greşită şi repetată. Dacă mai ţineţi minte, expresiile respective erau „A trece prin (în loc de „pe sub") furcile caudine", „Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul", „A primi aplauze la scenă deschisă" şi „A plânge cu lacrimi de crocodil", din care a derivat anomalia „A râde cu lacrimi de crocodil".

Limba română e într-o continuă transformare, la fel ca majoritatea limbilor, la fel ca viaţa însăşi, până la urmă.

Aşa se explică faptul că abaterile cu pricina se găsesc din belşug în manuale, în cărţi sau în articole de ziar. Prin folosire insistentă, ele şi-au câştigat dreptul de-a fi considerate corecte. De obicei, redactorul nici nu le observă. Sau dacă totuşi ele îi atrag atenţia, alege să nu intervină. De ce? Foarte simplu. Fiindcă forma iniţială a expresiei nu mai e folosită aproape deloc, iar dacă ar scoate-o acum la lumină, redactorul respectiv ar da impresia că el e cel care comite o eroare. Sau, mă rog, o abatere.

A DA SFOARĂ ÎN ȚARĂ

Prima dintre aceste expresii uşor deviate este „a da sfoară în ţară". Sensul expresiei este „a da de ştire", „a face cunoscut un lucru", „a răspândi o veste". Bine, vă veţi întreba, şi unde e neregula? Răspund acestei întrebări întrebându-vă la rându-mi: cum adică, a da SFOARĂ în ţară? Puteţi vizualiza operaţiunea? Cum se procedează, se ia o sfoară şi se plimbă de-a lungul şi de-a latul patriei? Ce legătură are asta cu datul de veste sau de ştire?

În realitate, expresia corectă (şi profund neglijată astăzi) este „a da SFARĂ în ţară". Ca variantă, este acceptată şi forma ŞFARĂ, folosită îndeosebi în Moldova, unde are sensul de „fum". În Dicţionarul etimologic al limbii române întocmit de Alexandru Ciorănescu, în DEX şi în alte dicţionare, prin „sfară" se înţelege „Un miros greu, însoţit de fum, rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii, sau de la lumânările de seu". (Există şi un al doilea sens al lui „sfară" - ceartă sau sfadă - , dar el nu ne interesează acum.)

Prin urmare, expresia „a da sfară în ţară" face trimitere la semnalele cu fum prin care se transmiteau anumite mesaje. De altfel, atât în westernuri, cât şi în filmele istorice (inclusiv în cele româneşti) există secvenţe în care, folosind un cod doar de ei ştiut, oamenii din diverse aşezări îşi transmit anumite lucruri prin aşa-numita semnalizare cu fum de pe un deal pe altul.

A DREGE BUSUIOCUL

A doua expresie, folosită şi ea destul de des, este „a drege busuiocul". Sensul ei este de „a repara o situaţie sau o greşeală", „a îndrepta o gafă" sau „a salva aparenţele". Dacă ne vom pune din nou întrebarea „cum adică?", la fel ca la prima expresie, vom ajunge la concluzia că şi în acest caz avem de-a face cu o abatere de la forma iniţială a expresiei. Nu de alta, dar busuiocul nu e utilaj sau aparat, nu se strică şi prin urmare n-ai cum să-l repari.

Conform reputatului lingvist ieşean Stelian Dumistrăcel, expresia iniţială era „a drege CU busuiocul" şi se referea la vinul care se acrea (sau se strica) şi căruia fabricanţii se străduiau să-i redea un gust cât mai apropiat de gustul dintâi folosind frunzele de busuioc. În acest fel, vinul era „dres cu busuioc" şi putea fi pus în vânzare. Cu alte cuvinte, se îndrepta o greşeală, chiar dacă metodologia folosită era mai degrabă un artificiu vecin cu şmecheria decât o rectificare propriu-zisă, care să ţină cont de standardele şi de procedurile oficiale.

Aşa cum am spus, nimeni sau aproape nimeni nu mai foloseşte aceste expresii în forma lor de început. Mi s-a părut totuşi util s-o semnalez, fie şi pentru cultura noastră generală.