Sari la conținut

PASTILA DE LIMBĂ. „Mi-ar place” sau „mi-ar plăcea”? „Va apărea” sau „va apare”?

Verbele limbii române se grupează în patru conjugări, în funcţie de vocala sau de vocalele în care se termină verbele respective: conjugarea întâi pentru verbele terminate în „a” (a da, a mânca, a umbla, a colora, a aduna, a şifona, a apuca, a curăţa, a strâmba etc.), plus, ca excepţie, verbele „a crea" şi „a veghea”; conjugarea a doua pentru majoritatea verbelor terminate în „ea” (a plăcea, a părea, a vedea, a tăcea, a şedea, a cădea etc.); conjugarea a treia pentru verbele terminate în „e" (a ajunge, a pune, a zice, a merge, a trage, a crede, a spune, a face, a plânge, a bate etc.); şi conjugarea a patra pentru verbele terminate în „i" sau „î” (a simţi, a porni, a veni, a plesni, a sprijini, a trăi, a coborî, a urî, a vârî, a se mohorî etc.).

Un cântăreţ cu o chelie lucioasă şi o bună capacitate pulmonară a mutat verbul „a simţi" din conjugarea a patra în a treia, a conchis că forma corectă de infinitiv ar fi „a simte" şi şi-a invitat publicul la cântec, joc şi voie bună cu formula „haideţi să ne simtem bine”. Evident, corect ar fi fost „să ne simţim bine”.

Nici verbul „a tăcea" nu e ferit de încurcături, câtă vreme există încă oameni care cred că infinitivul corect ar fi „a tace" şi care, pornind de la această eroare, se aventurează în variante de imperativ din categoria „taceţi din gură", în loc de „tăceţi” (fără „din gură", fiindcă e destul de greu să taci din nas, din şold sau din umăr).

O oarecare derută se simte şi la folosirea verbului „a bate”, care e de conjugarea a treia, nu a doua. Altfel spus, e bine să evităm enunţurile de tipul „vom bătea mingea toată ziua” şi să optăm pentru forma corectă „vom bate mingea toată ziua".

În fine, verbul „a vedea" are spaţiu de cazare în conjugarea a doua, ceea ce înseamnă că formele de viitor de genul „vom vede" trebuie lăsate în piaţă sau pe trotuar, unde le auzim, şi înlocuite cu varianta corectă şi firească „vom vedea”. Îndemnul e valabil şi pentru cei, puţini dar palpabili, care încearcă să-l mute pe „a face" în conjugarea a doua spunând lucruri de genul „vom făcea treabă bună dacă vom fi lăsaţi". La loc comanda. Corect este „vom face treabă bună dacă vom fi lăsaţi".

Cele mai multe abateri se înregistrează însă la verbele din conjugarea a doua, pe care vorbitorii neglijenţi sau în necunoştinţă de cauză le mută în conjugarea a treia. Astfel, pentru cei care încă nu s-au împrietenit cu gramatica „a plăcea" devine „a place", iar „a părea" se transformă în „a pare”.

Urmarea este apariţia unor exprimări incorecte, peste care unii tind să treacă uşor, fiindcă, spun dumnealor, important e mesajul, nu felul cum e livrat.

Pentru cei care ţin totuşi şi la ambalaj, la „cum”-ul chestiunii, nu doar la „ce”-ul ei, amintim cum arată aceste greşeli. Iată câteva:

Mi-ar place să câştig la loto, dar pentru asta ar trebui să joc.

Profesorilor le-ar pare bine să nu mai lase repetenţi.

Publicului nu i-ar displace să se prelungească spectacolul.

Dacă vei lua acest medicament, durerile vor dispare.

Nu se ştie când va mai apare o asemenea ocazie.

Iată şi variantele corecte:

Mi-ar PLĂCEA să câştig la loto, dar pentru asta ar trebui să joc.

Profesorilor le-ar PĂREA bine să nu mai lase repetenţi.

Publicului nu i-ar DISPLĂCEA să se prelungească spectacolul.

Dacă vei lua acest medicament, durerile vor DISPĂREA.

Nu se ştie când va mai APĂREA o asemenea ocazie.