Povestea Palatului Mogoşoaia

Data publicării:
mogosoaia

Povestea Palatului Mogoşoaia începe acum 300 de ani. Este considerat cel mai bine conservat palat brâncovenesc, iar adevărata sa perioadă de glorie a fost atunci s-a aflat în proprietatea Marthei Bibescu, care a făcut totul pentru ca acest loc să strălucească şi astăzi.

Palatul Mogoşoaia îşi păstrează şi astăzi farmecul şi valoarea. El a fost ridicat la dorinţa lui Constantin Brâncoveanu şi a fost inaugurat în 1702. Din păcate, domnitorul român s-a bucurat de el prea puţin timp, pentru că în 1714 a fost executat la Constantinopol împreună cu întreagă să familie, averea i-a fost confiscată, iar palatul a devenit han.

Turcii au golit palatul de mobilier şi obiecte de preţ. Moştenitorii domnitorului l-au redobândit trei ani mai târziu şi astfel Brâncovenii l-au avut în proprietate aproape 120 de ani.

Astăzi ne putem doar imagina luxul vieţii de la palat, care, la momentul construcţiei, avea picturi interioare şi exterioare, încăperi maiestuoase, grădini şi peisaje fermecătoare. Un musafir al palatului se lovea totuşi de un neajuns: mâncarea era întotdeauna rece.

Loredana Unchiaşu, muzeograf: „Potrivit arhitecturii curţilor domneşti din acea perioadă, cuhnia sau bucătăria era întotdeauna la distanţă de palat pentru a evita incendiile, mirosurile neplăcute de mâncare, dar exista inconvenientul bucatelor foarte alese, foarte gustoase, dar întotdeauna aproape reci.”

Dupa anul 1832 reşedinţa trece în posesia familiei Bibescu, dar rămâne în cea mai mare parte neglijată. Adevărata perioadă de glorie a palatului i se datorează Marthei Bibescu, care a primit domeniul drept cadou de la soţul ei şi care şi-a făcut o misiune din a-i reda strălucirea. Un gest salvator din partea rafinatei aristocrate, despre care Constantin Argentoianu spunea: "Oricât de sever ar fi judecată încă această femeie excepţională, pentru multele prostii pe care le-a săvârşit, pentru această fapta mare şi bună însă, generaţiile viitoare se vor pleca cu evlavie şi cu recunoştinţă în faţă amintirii ei".

Loredana Unchiaşu, muzeograf: „Martha Bibescu readuce la viaţă Mogoşoaia, aduce meşteri italieni, veneţieni, care transformă interioarele şi imprimă acestora influenţă italiană. (..) În interioarele palatului se pot regăsi elemente de arhitectură interioară unice: avem un hol deosebit cu mozaic veneţian care păstrează foarte mult din farmecul de altădată, şemineele sunt din vremea Marthei.”

Lucrările de restaurare încep în anul 1912, dar sunt întrerupte în timpul Primului Război Mondial când palatul suferă cea mai mare distrugere de până atunci. După 1925, Martha Bibescu face un nou efort imens, vinde moşiile Lahovari şi înveşte toţi banii obţinuşi din această tranzacţie şi din vânzarea cărţilor sale pentru restaurarea palatului. La sfârşitul anului 1927, palatul renaşte din propria-i ruină şi este mai spectaculos ca oricând. Arhitectul George M. Bibescu, nepotul Marthei, care a finalizat lucrările, scria: "Mogoşoaia nu este numai o locuinţa domnească, decor singuratic al unei mari cârmuiri. Mogoşoaia este un domeniu, (...) înfăptuit prin râvnă creatoare a unui şir de generaţii.„

Loredana Unchiaşu, muzeograf: „Martha a fost şi o gazdă celebra, o amfitrioană celebră a Bucureştiului în acea perioadă, la Mogoşoaia se reuneau artişti, scriitori, diplomaţi, familiile regale ale României. De altfel, de Regina Maria pe Martha Bibescu au legat-o gusturi, pasiuni comune, pasiunea pentru literatură, pentru frumos. Printre scriitori francezi cunoscuţi ai acelei perioade Antoine de Saint Exupery şi Marcel Proust au fost oaspeţii de onoare ai Bibeştilor la Mogoşoaia.”

Viaţa Marthei Bibescu ar putea concura orice scenariu de film. S-a căsătorit din dragoste cu aventurierul prinţ George Valentin Bibescu la numai 16 ani şi, deşi a rămas întrega viaţă în această căsnicie, ambii şi-au trăit propriile poveşti de dragoste şi şi-au cultivat spiritul aventuros şi independent. Totuşi Palatul Mogoşoaia este locul care i-a unit mai presus de orice altă pasiune. Deloc întâmplător prinţul i l-a dăruit Marthei într-un moment de cumpăna în cuplu.

Prinţul moare însă în anul 1941. Iar după instalarea regimului comunist, familia Bibescu pierde palatul. Martha Bibescu face eforturi uriaşe să declare palatul monument istoric, oferindu-i astfel protecţie pentru viitor. Se retrage în exil la Paris unde trăieşte din scris. Este decorată cu Legiunea de onoare şi numită consilier al generalului Charles de Gaulle pe probleme româneşti. Moare la Paris în anul 1973. Aşa cum şi-a dorit, Palatul Mogoşoaia a rămas mărturia unor vremuri cu alte principii.

Palatul Mogoşoaia este în acelaşi timp un valoros loc istoric, un centru cultural, dar şi o oază de relaxare. Un loc de bonton, la doar 15 kilometri de inima Capitalei.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri