Sari la conținut

Un arhitect pentru secole | Clădirile care fac cinste României

Ion D. Berindey este unul dintre oamenii care au pus România pe harta arhitecturală europeană şi au transformat-o într-o ţară cu stil. Este cel mai prolific arhitect român, printre altele autorul Palatului Culturii din Iaşi, Observatorului Astronomic din Bucureşti, Micului Trianon de la Floreşti sau al casei Oamenilor de Ştiinta. Iata cine a fost si ce minuni a lasat in urma Ion D. Berindey.

Ion D. Berindey este unul dintre numele marcante ale arhitecturii româneşti la început de secol XX. Este cel care, alături de Ion Mincu, Grigore Cerchez şi Petre Antonescu, a fost întemeietor al şcolii naţionale de arhitectură.

Anita Sterea, istoric: „De numele lui Berindey se leagă transformarea, nu numai a Bucureştiului, ci şi a ţării.”

Dr. Sidonia Teodorescu, arhitect: „A dorit să construiască trainic. Nu făcea niciun fel de compromis”

Academician Dan Berindei, nepotul arhitectului Berindey: „Era tot timpul în priză. Dar sigur că asta avea rezultatul eficienței totuși, pentru că era ocupat să realizeze lucruri și să le realizeze bine până în detaliu.”

Academicianul Dan Berindei are astăzi aproape 93 de ani. Este nepotul arhitectului Ion D. Berindey, autorul unor clădiri de referință pentru arhitectura românească, dar mai ales din Bucureştiul care a început să se dezvolte abia după Războiul de Independenţă din 1878.

Academician Dan Berindei: „Ei bine, acest oraș era un oraș cu totul marginal, considerat de mulți un oraș oriental, dezlipit de Europa și a trebuit o acțiune de aliniere în Europa. Tot timpul facem asta. Și astăzi, ca și ieri. Numai că atunci cred că am reușit. Și bunicul meu a fost unul dintre artizanii acestui proces.”

Ion D. Berindey a trăit între anii 1871 și 1928 și a fost fiul lui Dumitru Berindey, primul arhitect de origine română, care a absolvit cursurile Școlii de Arte Frumoase din Paris. Studiile în Franța au devenit tradiție de familie, astfel că şi Ion a urmat aceeaşi facultate de arhitectură. S-a implicat în proiecte importante în străinătate și a deținut funcții înalte. În anul 1897 s-a întors în România, iar doi ani mai târziu a fost numit arhitect-șef în cadrul Serviciului Tehnic al Ministerului de Interne.

Una dintre cele mai cunoscute și apreciate construcţii ale sale este Palatul Gheorghe Grigore Cantacuzino, situat pe Calea Victoriei. Clădirea a fost proiectată între anii 1898-1903, după ce Nababul, aşa cum i se spunea lui Cantacuzino, a hotărât să își construiască cea mai frumoasă locuință din oraș. Este cunoscută şi sub denumirea de Casa cu Lei.

Anita Sterea, istoric: „Toată lumea este încântată de opera lui Berindey şi cred până astăzi, în momentul în care trecem prin faţa palatului vedem că este perfecţiunea acolo, exceptând astăzi geamurile termopan din pod, continui să spun că este perfecţiunea.”

În tumultoasa lui istorie, Palatul a devenit un spaţiu al muzicii, pentru că nora nababului, Măruca Cantacuzino a legat o relaţie apropiată cu George Enescu, care avea să-i devină soţ.”

Anita Sterea, istoric: „ Nu vor folosi palatul, vor locui în general în căsuţa din spatele palatului, căsuţă care astăzi găzduieşte Casa Memorială George Enescu, pentru că nu aveau bani să întreţină un asemenea palat.”

Între anii 1904-1905, Berindey a construit, în stil eclectic, casa industriașului George Assan, pe atunci președintele Camerei de Comerț. Clădirea poartă astăzi denumirea de Casa Oamenilor de Știință.

Academician Dan Berindei: „Regret profund că astăzi nu se mai lucrează în stilul ăsta, cu o minuție, cu o grijă extraordinară.”

Arhitectul Berindey avea un stil de lucru cu totul aparte. Era foarte atent la detalii și nu lăsa nimic la voia întâmplării. Mai mult, el este cel care a militat pentru drepturile arhitecţilor.

Anita Sterea, istoric: „Este cel care încearcă să creeze un cadru legislativ pentru ceea ce înseamnă să fii arhitect în România începutului de secol XX şi încurajează tinerii arhitecţi să aibă curajul să se organizeze, pentru că împreună sunt o forţă.”

Ion Berindei nu a proiectat clădiri doar în Bucureşti. Castelul de la Florești, Prahova este tot opera lui. Gheorghe Grigore Cantacuzino avea planuri măreţe pentru încă o clădire somptuoasă şi îşi imagina acolo o copie a Micului Trianon, ca un capriciu pentru nepoata sa cea mare, Alice. Clădirea a fost inaugurată parţial în anul 1914, iar lucrările de construcţie au încetat odată cu începerea Primului Război Mondial.

Georgeta Filitti, istoric: „... este o ruină superbă, frumoasă, dar cred că ar fi nerealist să ne gândim că i-am putea reda strălucirea de secol 18, pe care ar fi trebuit să o aibă.”

Ion Berindey încasa pentru proiectare o taxă cuprinsă între 7 și 10% din valoarea totală a clădirii. Din acest motiv a ajuns să fie considerat arhitectul elitelor, doar oamenii bogați își permiteau să-l angajeze.

Și pe bulevardul Kiseleff, astăzi una dintre cele mai scumpe zone pe piaţa imobiliară, sunt destule clădiri semnate de Ion D. Berindey. Poate cea mai importantă este casa diplomatului Nicolae Titulescu.

Zeci de construcții din București și din țară poartă încă amprenta marelui arhitect Ion D. Berindey. Unele și-au păstrat frumusețea fără prea mult ajutor, altele au fost demolate sau lăsate în paragină, iar câteva au fost restaurate. Este şi cazul conacului construit pentru agricultorul N.N.Popp, de la Padea, județul Dolj, în anul 1907.

Opera care îl reprezintă poate cel mai mult pe arhitectul Berindey însă, rămâne Palatul Culturii din Iaşi, care a fost ridicat pe temeliile fostei curți domnești medievale între anii 1907-1926. Clădirea a servit drept Palat Administrativ și de Justiție până în anul 1955.

Academician Dan Berindei: „S-a dedicat acestei lucrări ani de zile, până la moarte. A fost o reușită.”

Sorin Iftimi, istoric: „Putem spune că Berindei a fost şi destul de poet, nu doar arhitect, spunea la un moment dat că palatele sunt poemele noastre în piatră, pe care am reuşit noi să le scriem şi să arătăm urmaşilor ce am fost noi în stare să construim.”

Palatul Culturii din Iași se întinde pe o suprafață de 36.000 de metri pătrați şi are 298 de încăperi. Din 2008 până în 2016, peste 350 de specialiști au reabilitat zidurile, pictura interioară și exterioară, dar și mobila. Au fost salvate, pe cât s-a putut, și zidurile vechi găsite în fundația Palatului.

Sorin Iftimi, istoric: „Ceasul este bijuteria clădirii. Se ştie în noaptea aceea de dinaintea inaugurării cum şi arhitectul Berindei şi fiul său şi întreaga echipă au stat în turn până când au reuşit să regleze acest mecanism, şi de atunci, de la 1925 încoace, sunetul acesta al orologiului în turn, Hora Unirii care se aude de aici de la palat este o melodie identitară pentru oraşul nostru.”

În cei peste 30 de ani de carieră, Ion Berindey şi-a pus semnătura pe diferite lucrări: de la locuinţe, la clădiri administrative, hipodrom, săli de spectacol, ferme, şcoli, la care se adaugă activitatea sa de urbanist în Bucureşti şi Craiova. Între anii 1904-1906, a lucrat la Planul General al Capitalei, rămas însă în stare de proiect. Din lipsă de mijloace, nu a putut fi niciodată aplicat. Ion Berindey a lăsat însă moştenire ambiţia, determinarea şi entuziasmul său, calităţi care au făcut posibilă trecerea de la o ţară înapoiată la una modernă.

Dr. Sidonia Teodorescu, arhitect: „Mi se pare că astăzi arhitecții și-au pierdut din idealismul de atunci. Poate că unii se gândesc la succes mai mult, poate că alții la ziua de mâine...”

Ion D. Berindey a murit la vârsta de 57 de ani. Din lucrările sale, astăzi s-au păstrat peste 60 de clădiri. Din acest motiv, a fost numit cel mai prolific arhitect român. Ion Berindey a ridicat nu doar edifcii, ci şi generaţii întregi de arhitecţi. Şi, la fel de important, a proiectat Bucureştiul în clubul select al oraşelor cu stil.