Sari la conținut

VIDEO. Imagini din cea mai păzită cameră din Palatul Cotroceni

Rubrica noastră, "Locuri de Bonton", vă deschide astăzi porţile Palatului Cotroceni. O clădire simbol a României, unde se scrie istorie de peste 300 de ani. Un loc despre care orice român a auzit, dar mult mai puţini ajung să îl viziteze. Povestea sa, în minutele următoare, la Bonton.

Cotroceni: mănăstire, reşedinţă domnească de vară, palat regal, palat al pionierilor comunişti, reşedinţă oficială a Preşedintelui României. Un loc demn de primul om în stat, cu o poveste de trei secole. În anul 1682, Şerban Cantacuzino, domnitorul Ţării Româneşti ridică o mănăstire pe domeniul Cotrocenilor. Alături de lăcaşul de cult, Regele Carol a construit în 1888, un palat în care se retrăgea în zilele de vară alături de regina Elisabeta. Principesa Maria şi Principele Ferdinand s-au mutat la Cotroceni în 1896 iar una dintre preocupările celei care avea să devină regina României a fost să îşi pună amprenta asupra decorului din fiecare cameră.

Binecunoscuta pasiune a Reginei Maria pentru flori nu putea lipsi măcar dintr-una dintre camerele de la Cotroceni.

Salonul de onoare este cel mai mare din vechiul palat regal. La ordinul reginei Maria, arhitectul Grigore Cherchez a transformat două încăperi într-una foarte spaţioasă. Regina a fost criticată în epocă pentru că una dintre sălile pe care a adaptat-o era chiar marea sufragerie regală unde a avut loc consiliul de coroană care a hotărât intrarea Romaniei în primul război mondial. Salonul era folosit pentru baluri, recepţii şi alte evenimente mondene, dar a fost şi locul in care s-a scris istoria României.

Biblioteca era încăperea în care regele Ferdinand îşi petrecea cea mai mare parte a timpului. Erudit, cultivat, pasionat de biologie si de botanică, Majestatea sa, despre care cronicarii spun că avea o fire timidă, se refugia în lecturi.

Comuniştii au naţionalizat în 1949 vechiul palat regal şi l-au transformat în palatul pionierilor care a funcţionat până în anul 1976. Cutremurul din 1977 a pus la pământ cea mai mare parte a clădirilor care alcătuiau Palatul Cotroceni. Tot comuniştii au fost cei care au ordonat restaurarea Palatului. Acesta a fost transformat în Muzeul Cotroceni, care poate fi vizitat de orice turist.

Domeniul Cotroceni adăposteşte astăzi sediul Administraţiei Prezidenţiale. Aceasta a fost construită în perioada 1980-1986. Remarcabil este că Nicolae Vlădescu, arhitectul care a coordonat lucrările, a reuşit să impună construcţiei un stil asemănător celui din vremea Regelui Carol I.

Holul de onoare este una dintre cele mai cunoscute încăperi ale Palatului Cotroceni. Dacă invitaţii de cel mai înalt rang sunt întâmpinaţi de preşedinte încă de la poarta Palatului Cotroceni, alţi demnitari sunt aşteptaţi pe holul de onoare al preşedinţiei. Tot de aici se fac cele mai multe declaraţii de presă.

Coloanele sale sunt inspirate de cele ale mănăstirii Văcăreşti, dar şi de cele ale bisericii de la Cotroceni. Predomină marmura, toată de provenienţă românească.

Sala Unirii este cea mai mare din complexul Administraţiei Prezidenţiale. Aici au loc depunerea jurămintelor membrilor guvernului şi ai Curţii Constituţionale, primirea oficială a ambasadorilor, recepţiile, dineurile oficiale şi ceremoniile de decorare. Are 42 de metri lungime şi coloane din marmură românească, înalte de de 6 metri, decorate cu floarea de crin.

Din Sala Unirii preşedintele intră în Salonul Muşatinilor, decorat în stil neo-gotic moldovenesc cu lemn de stejar.

În salonul Cantacuzinilor au loc întâlnirile de scurtă durată ale şefului statului cu omologii săi. Salonul este decorat cu foiţă de aur, iar pe deasupra oglinzii este stema heraldică a familiei Cantacuzino.

Salonul brâncovenesc este sala cea mai folosită pentru întâlnirile preşedintelui cu diferite delegaţii.

Cu siguranţă cea mai bine păzită cameră din Palatul Cotroceni, dar şi cea în care este aproape imposibil să pătrunzi, este biroul preşedintelui.

Palatul Cotroceni a fost de-a lungul timpului al domnitorilor, al regilor, al pionierilor şi al şefilor de stat.