Sari la conținut

Actorul Teo Corban: Dacă toată lumea şi-ar vedea de treabă şi să facă onest ceea ce ştie să facă, cred că lucrurile s-ar pune pe un făgaş sănătos

CEI 7 ANI DE ACASĂ

Teo Corban: În vremurile copilăriei mele cel puţin erau vremuri ale bunei cuviinţe. E ceva care astăzi ţine de jurasică, ceva de demult, antichitate. Lumea era cu bun simţ în general, erau excepţii care ieşeau din climatul ăsta al ordinii, moralităţii, eticii. Spun cuvinte mari, dar astea erau ceva normal, dar mă surprinde întrebarea. Probabil contează, sigur contează la început de drum să ai un mediu sănătos, apropos de cei 7 ani de acasă, de şcoală care te pune pe un făgaş a ce urmează mai departe.

REGULA MEA DE POLITEŢE

Teo Corban: În general eu sunt politicos. Probabil că am şi abateri, fireşte. Cred că m-am alterat şi eu puţin cu vremurile. Nu pot să fac notă discordantă 100% cu ce se întâmplă în jurul meu. Nu pot să fiu politicos permanent aşa cum am fost educat şi aşa cum ar trebui să fiu. Pentru că în lumea mea, în lumea noastră nu se întâmplă aşa ceva. Dau un exemplu. Când conduc am momente când sunt agresiv şi foarte nervos. Mă contaminez de la ceilalţi din jur. Şi îmi dau singur seama şi mă apucă râsul. De ce devin bizon, de ce mă comport în halul asta, mă contaminează lumea din jur. Nu pot să cred că eu stau într-un clopot din sticlă cu moralitatea mea şi cu educaţia pe care am primit-o iniţial.

ROMÂNIA CIVILIZATĂ

Teo Corban: Îmi place când se respectă oamenii pe ei înşişi şi respectându-se pe ei înşişi îi respectă şi pe ceilalţi şi munca lor. Cu ocazia Berlinului, că am fost de curând, am realizat că românii, pentru că în multe cazuri evit să spun de unde sunt pentru că am păţit destul de multe faze neplăcute. Spuneam că sunt român, eram etichetat într-un anume fel şi îmi părea rău că am spus că sunt român. Cu ocazia Berlinului am constatat un singur lucru, nu mi-a mai fost ruşine, adică oamenii de acolo respectau foarte mult România din punct de vedere cinematografic, cel puţin. Eu eram în momentul ăla partea cinematografică a României şi mă simţeam foarte mândru. Rar mi se întâmplă. Văd că există un fel de efuziune la care nu mă aşteptăm şi mă bucură lucrul asta. Păcat că nu suntem mai des, nu numai la zile speciale şi la sărbători.

ROMÂNIA NECIVILIZATĂ

Teo Corban: Nu îmi place dezordinea din ţară asta. Ierarhiile sunt date peste cap. Nu există o ierarhie a valorilor în primul rând şi de aici tot marasmul pe care îl trăim. Fiecare trebuie să îşi vadă de ceea ce ştie să facă şi să îşi facă în pătrăţica lui. Toată lumea se ocupă de orice şi toată lumea este pusă să facă, numai ce ştie să facă nu este pus să facă. La toate nivelurile, de la cel de sus până la cel mai amărât. Asta ar fi un început pentru a fi normali, pentru că noi suntem o ţară bolnavă de stres, de nervi. Din toate astea derivă sărăcia, nemulţumirile. Cred că dacă toată lumea şi-ar vedea de treabă şi să facă onest ceea ce ştie să facă cred că lucrurile s-ar pune pe un făgaş sănătos.

ÎNTÂMPLĂRI POLITICOASE

Teo Corban: Bunele maniere le mai întâlnesc, nu e chiar atât de grav. Mă interesează mai mult decât bunele maniere, solicitudinea oamenilor în situaţii limita. De pildă am fost martor la o întâmplare pe stradă, cineva a căzut îi era rău şi au oprit şi maşinile şi oamenii care treceau pentru persoană în cauză să îi dea o mâna de ajutor. Mi s-a părut extraordinar pentru că totuşi aveam şi eu un clişeu în cap - dacă mori pe stradă sau ţi-e rău trece lumea pe lângă tine. S-au şi făcut multe experimente, chiar mass media, trucuri din astea că ţi se face rău pe stradă şi trece lumea pe lângă ţine. Lumea încă reacţionează, lumea încă are stimuli aia sănătoşi de a fi oameni până la capăt. Aata e unul dintre rosturile artei. Toate artele, de la cărţi, opera, film, balet, orice. Am să trag pe turta mea. Din păcate filmul nu este prea bine văzut în România pentru că nu mai avem cinematografe. Dacă filmul vine în slujba omului să îl inobileze, să îl spiritualizeze, să îl binedispună... dacă rostul filmului e ăsta trebuie să avem şi spaţiu unde să fie văzut filmul.

DUPĂ CE SE CUNOAŞTE O DOAMNĂ?

Teo Corban: O doamnă se cunoaşte dacă o vezi la 100 metri şi e cu spatele la tine. Îţi dai seama că e o doamnă din comportament, cum e îmbrăcată, din gesturi, din atitudine. A fi o doamnă are şi ceva de sânge albastru în sensul de nobleţe, nu trebuie să fii un fiu de boier. Adică nu e nimic ostentativ. Astăzi să fii o doamnă înseamnă să fii un fel de Chiriţa în provincie, să epatezi cu luxurile, banii pe care îi ai şi i-ai pus pe tine că şi cum doamna şi-ar fi cumpărat rangul de doamna. Şi asta se vede de la o 100m dacă e cu spatele

DUPĂ CE SE CUNOAŞTE UN DOMN?

Teo Corban: Dacă lângă doamna care e o doamnă e un bărbat, atunci el sigur este un domn. Doamna nu stă lângă altcineva. Domnul este la fel, ce înseamnă un domn? Trebuie să fii un pic educat, rafinat, distilat, să nu epatezi. De fapt epatarea e problemă în ţara noastră la aşa zişii domni şi doamne.

AM ÎNVĂŢAT CĂ...

Teo Corban: Eu am avut mai multe leitmotive în viaţă după care m-am condus. Unul ar fi să fii constant în ce îţi doreşti şi ce faci în viaţă. Mă refer mai ales la vremurile de astăzi. Astăzi este o derută între cei tineri şi asta îi spun şi băiatului meu care e tânăr şi îşi doreşte azi un lucru, mâine altul, poimâine altul şi mi se pare o risipire de timp şi de viaţă. Trebuie să cugeţi destul de repede la vârsta asta a adolescenţei ce vrei şi să îţi urmăreşti steaua asta până în pânzele albe, să fii consecvent adică.