Sari la conținut

Angajații „invizibili”. În lumea majordomilor britanici

Discreţie, rigoare, demnitate, politeţe şi capacitatea de a rezolva, rapid, orice problemă. Acestea sunt calităţile obligatorii pentru un majordom, o profesie preţuită de secole întregi şi ridicată la rang de artă de englezi.

„A fi majordom este un lucru de modă veche, foarte britanic, pe care îl poţi face. Este foarte tradiţional”, spune Edward Mitchell, majordom.

Oamenii cu titluri nobiliare sau cu dare de mână au avut mereu nevoie de un personal educat şi priceput. Cu toate acestea, meseria de majordom a fost pe cale de dispariţie în anii 80. De câţiva ani însă, cererea este în creştere.

„Acum există şi averi făcute peste noapte. Fie că e vorba de oameni din domeniul afacerilor, oameni care au câştigat la loterie, stele de cinema, jucători de fotbal, toţi aceştia au adunat averi, au cumpărat case de vis, iar aceste noi standarde necesită personal care să te ajute să trăieşti în lux”, spune Belinda Hunt, coordonatorul cursurilor de majordomi.

Echipa emisiunii Bonton a vizitat The London Academy, una dintre cele mai prestigioase şcoli din Marea Britanie pentru pregătirea majordomilor, cameristelor şi a altor ajutoare din cadrul unei reşedinţe. Fondatoarea şcolii, Jane Urquhart, este o femeie care a transformat o dramă personală din trecut într-un proiect de succes.

„Pe când mă recuperam din divorţul prin care trecusem, am pornit o mică agenţie. Asta se întâmpla acum 20 de ani. Şi acum zece ani am întemeiat o şcoală pentru majordomi şi menajere. Aşa că pornind de la acel divorţ, care a fost groaznic, tot ceea ce s-a întâmplat mai departe a fost pozitiv. (...) Şi iubesc ceea ce fac!”, spune Jane Urquhart.

Şi Neill Truett îşi iubeşte meseria. Este majordom de aproape 10 ani şi trăieşte pentru arta de a-i servi pe ceilalţi.

„Dacă lucrezi într-o reşedinţă formală, atunci îţi reprezinţi angajatorul. Aşa că, evident, trebuie să arăţi impecabil. Dacă întâmpini oaspeţii la uşă, înseamnă că primul lucru pe care îl vor vedea, în casa respectivă, eşti chiar tu. Aşa că trebuie să fii foarte prezentabil, ca reprezentant al angajatorului tău. Dacă tu arăţi neîngrijit, prima impresie a oamenilor ar putea fi că angajatorul tău este, de fapt, neîngrijit”, spune el.

Experienţa lui Neil este de ajutor pentru pregătirea viitorilor majordomi. Primul lucru pe care orice aspirant la această meserie trebuie să îl afle este că nu va fi niciodată în centrul atenţiei.

„Un majordom trebuie să fie, prin definiţie, invizibil, dar disponibil. Este vorba despre anticiparea dorinţelor pe care clientul sau angajatorul tău le are, înainte ca aceştia să îşi dea seama de ce au nevoie”, spune Neill Truett.

Priceput la treburile casei, atent la detalii, bun cunoscător al etichetei şi bunelor maniere, fin psiholog. Aceste calităţi nu sunt însă suficiente pentru un majordom din zilele noastre.

„Acum poate fi şofer, poate fi asistent personal, poate să fie cel care are grijă de copii. Într-o gospodărie modernă, trebuie! Poate că angajatorii tăi au mulţi servitori, dar dacă, de exemplu, şoferul spune că s-a îmbolnăvit, iar angajatorul trebuie să prindă un avion sau să ajungă la o întâlnire, majordomul trebuie să îl conducă pe angajator”, spune Neill Truett.

El arată și de ce iubeștea această meserie: „Satisfacţiile vin atunci când vezi case fantastice, cu opere de artă minunate. Poţi să vezi în particular ceea ce aproape nimeni nu a văzut până acum, sau doar foarte puţini oameni”.

Nu este singura satisfacţie a acestei meserii. Un majordom bine pregătit şi norocos poate face la rândul său o mică avere.

„Sunt poveşti despre majordomi care câştigă câte 200.000 de lire pe an, care zboară la clasa I cu angajatorul lor, în jurul lumii. Dar acelea sunt cele mai bune joburi! În general, un majordom bun va câştiga 35-40.000 de lire pe an, la care se adaugă şi cazarea. Aşadar, este vorba despre bani frumoşi!”, spune Neill Truett.

Şi, chiar și atunci când eşti cel mai bun majordom, acesta este un lucru pe care îl vei şti doar tu.

„Ideea este că angajatorul tău nu trebuie să ştie niciodată că ceva rău s-a întâmplat. Ei te angajează pentru că vor să aibă o viaţă uşoară. Acesta este rolul nostru”, spune Edward Mitchell, majordom.

Unul dintre lucrurile de bază în profesia de majordom este eticheta servirii mesei, uşor diferită de cea pe care o întâlnim la restaurante.

„Dacă ai avea, să spunem, 20 de invitaţi la cină, eu ar trebui să ştiu, ca majordom, cine va veni. Pentru că trebuie să ştiu titulaturile lor, unde trebuie să fie aşezaţi. De asemenea, ar trebui să ştiu dacă vreun invitat are anumite cerinţe legate de dietă, bucătarul trebuie să organizeze un meniu în funcţie de asta. Aceasta este prima diferenţă între servirea pentru un restaurant şi una dintr-o gospodărie formală. La restaurant, tacâmurile trebuie să fie puse aşa. Acasă, sunt mereu aşezate astfel!”, spune Neill Truett.

Totuşi, dincolo de universul distins şi elegant în care lucrează, majordomii sunt, prin definiţie, persoane singure. Şi chiar dacă pot avea şansa de a lucra o viaţă în aceeaşi casă, regula profesiei spune că ei nu vor face parte niciodată din familie.

„Câteodată, oamenii s-au lăsat luaţi de val. Ei locuiesc în aceste reşedinţe minunate, înconjuraţi de opere de artă fantastice şi ei aproape că au ajuns să creadă că aceea este viaţa lor, acum. Şi este chiar important să îşi aducă aminte că, de fapt, nu este casa lor, nu sunt hainele lor scumpe, iar ei pur şi simplu sunt angajaţi care ajută oamenii de acolo. Aşadar, aceasta poate fi o provocare”, spune Belinda Hunt, coordonatorul cursurilor de majordomi.

Oameni de încredere, mereu pregătiţi să intervină atunci când situaţia o impune, majordomii de astăzi folosesc „arme" vechi de sute de ani: buna cuviinţă şi manierele elegante.