Sari la conținut

BONTON. Cele 10 nevoi omenești povestite de Solomon Marcus


„A fost în fiinţa mea încorporată starea de mirare, de curiozitate, de întrebare, de nedumerire. Şi această stare nu m-a părăsit niciodată, niciun moment. Şi drept corolar, nu m-am plictisit niciodată”, spune academicianul.

Generozitate, altruism, grijă pentru aproapele său. Darul de a-i învăţa pe ceilalţi şi, mai ales, o poftă nesecată de viaţă. Aceste lucruri îl caracterizează pe academicianul Solomon Marcus, un matematician strălucit, atras de poezie, filosofie şi lingvistică. A împlinit 90 de ani luna trecută şi preţuieste viaţa clipă de clipă.

„Îmi dau seama cât de mult aş fi pierdut sub aspectul înţelesului, al înţelegerii propriei mele fiinţe, dacă de pildă muream la 60 de ani. Pentru că anii de după 60 mi-au adus atât de multe clarificări fără de care aş fi rămas infirm. Pariul meu este de a sfida vârsta cronologică!”, spune Solomon Marcus.

Născut pentru a fi profesor, locul academicianului Solomon Marcus a fost, timp de decenii întregi, în sălile de curs ale Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti. A scris peste 50 de volume, iar opera sa a fost citată de peste 1.000 de autori din toată lumea. Tinerii rămân însă adevărata lui sursă de inspiraţie. Îi înţelege şi îi povăţuieşte.

„Acest spectacol al adolescenţilor care ajung să fie plictisiţi de viaţă mă îngrozeşte pur şi simplu. Şi de la plictiseală până la stres şi tot felul de anomalii psihice nu-i decât un pas. Simt nevoia să le strig: dom'le, fiţi atenţi, că minunile sunt la un pas, sunt împreună cu voi tot timpul, dar treceţi pe lângă ele fără să le observaţi”, spune academicianul.

Au trecut 20 de ani de când Solomon Marcus nu mai urcă la catedră, dar asta nu înseamnă că s-a retras. Recent, a propus, în complementaritate cu cele Zece Porunci biblice, un număr de „Zece nevoi umane”. Pentru că, mai mult decât oricând, Solomon Marcus crede în bine şi în frumuseţea aparte a vieţii.

„Când am scris acele 10 nevoi umane, prima nevoie era nevoia de a da un sens vieţii, la nivel elementar. Faptul că respirăm. Faptul că privim cerul, pământul. Să ne întoarcem la aceste nevoi când vârsta cronologică a înaintat mult. Mulţi se întreabă: dom'le, uite, de ce se îmbolnăvesc atât de mulţi oameni? Se îmbolnăvesc pentru că nu mai sunt capabili să dea un sens vieţii”, spune el.

A doua nevoie este cea de... împrospătare.

„Nu simţiţi o nevoie organică să vă reîmprospătaţi trupul în fiecare zi? Prin spălare, prin apă, săpun, mişcare, etc. Dar nu e natural să te întrebi: dom'le, dacă trupul are nevoie de această împrospătare continuă, nu e clar că şi mintea noastră psihicul nostru, spiritul nostru, au nevoie şi ele de ceva asemănător? Mulţi oameni nu ţin seama de lucrul ăsta!”, crede academicianul.

La 90 de ani, Solomon Marcus şi-a păstrat curiozitatea din tinereţe şi insistă să savureze fiecare clipă.

„Ăsta e un gest foarte important pentru mine, verbul de a savura. A savura faptul că privesc un motan, sau faptul că mănânc un grepfruit, să savurez, adică fiecare detaliu al actului respectiv să devină pentru mine un act de contemplare, de sărbătoare dacă vreţi”, spune el.

Nu există viaţă fără de greşeală, le-a spus Solomon Marcus studenţilor săi: „Învăţarea trece în mod inevitabil prin greşeală şi eşec, înainte de a ajunge la reuşită. Or, educaţia, de cele mai multe ori, nu ţine seama de acest lucru. Educaţia are tendinţa de a aşeza greşeala şi eşecul sub semnul infracţiunii, al păcatului, al pedepsei”.

Oamenii nu trebuie să uite să se joace, spune academicianul: „Problema ştiţi care este? (...) Vedeţi, noi am adoptat, în general, în educaţie, (...) un anumit model standard al copilului cuminte. Ce este copilul cuminte? (...) un copil cuminte este un copil ascultător. Care ascultă pe adulţi. Părinţi, educatori, profesori. Copilului i se cere să fie ascultător, dar nu se ţine seama de faptul că în aceeaşi măsură el merită să fie ascultat”.

Nevoia de identitate este esenţială, crede Solomon Marcus. Dar nu trebuie să uităm că generaţiile de astăzi sunt diferite de cele de ieri.

„Când un lucru se schimbă foarte mult, multora le dă impresia că moare. Schimbarea e percepută ca o moarte. Ideea de patrie este azi cu totul alta decât înainte. În sensul că există un proces de globalizare care schimbă total identitatea. Pot exista solidarizări de interese între oameni situaţi la distanţe geografice dintre cele mai mari, pentru că comunicarea a devenit atât de simplă, instantanee, între puncte opuse ale planetei. Şi lucrurile astea schimbă radical toate noţiunile din astea de identitate de toate tipurile, de ţară, de patriotism”, crede academicianul.

Să apreciezi adevăratele valori, artele, şi să înveţi de la cei mai învăţaţi ca tine. Nevoia de cultură este mai pregnantă acum decât oricând.

„Impresia mea este că, în momentul de faţă, societatea creează generaţii după generaţii de sclavi culturali. Ce înseamnă sclavi culturali? Înseamnă fiinţe umane care nu ajung să înţeleagă, să se bucure, de frumuseţea unor sunete muzicale, de frumuseţea unui vers, de frumuseţea unei formule matematice, de frumuseţea unei formule chimice, şi aşa mai departe”, spune Solomon Marcus.

Nevoia de omenie, spune Solomon Marcus, este cea mai importantă dintre toate. De aceea, mai mult decât orice, a vrut să-şi înveţe studenţii să fie mai întâi oameni.

„Această nevoie organică de a fi mereu împreună cu alţii. Oricât de mare ar fi fost satisfacţia pe care mi-o dădea un lucru, dacă nu ajungeam să împărtăşesc această satisfacţie cu alţii, simţeam că rămânea o acţiune neîmplinită, nedusă la capăt”, spune el.

Speranţă, credinţă în bine, conştientizarea faptului că viaţa este un dar pentru care trebuie să fim recunoscători. Solomon Marcus şi-a propus ca până în ultima clipă să continue să îi înveţe pe cei din jurul lui să se bucure de fiecare moment. Energia lui este molipsitoare, iar determinarea lui va schimba, în continuare, generaţii întregi.

„Lumea te sărbătoreşte în funcţie de vârsta cronologică. Marcus a împlinit 90 de ani după calendar. Pot să fiu în multe privinţe mai proaspăt, mai tânăr, decât unul care cronologic este el mai tânăr. Mi se pare că aici este principalul secret. Principalul secret al unei vieţi care se reîmprospătează mereu”, spune Solomon Marcus.