Sari la conținut

„Ca-n filme”. Asemănările eroilor din blockbustere cu Mântuitorul

Cristi Mărculescu, critic de film: Pentru că blockbusterele sunt create de o civilizație creștină, mitul mesianic este fundamentul civilizației creștine, drept care, într-un fel sau altul, va fi reflectat și în alte opere de artă. Ideea personajului nobil care vine să zguduie un sistem corupt. În al doilea rând este despre sacrificiu. Foarte puțini dintre eroii de blockbuster o să moară pentru a face o lume mai bună, dar o să fie în pericol. Și pericol implică suspans și aventură.

Dragoș Marin, critic de film: Personajele mesianice sunt acei oameni excepționali care sunt adesea proscriși, neînțeleși, au un soi de conflict ușor de dramatizat și pus pe film cu societatea, care sunt înzestrați cu niște puteri excepționale, nu neapărat supranaturale ci - în fine - ceva care-i distinge de ceilalți. Pe toți îi unește sacrificiul ăsta de sine în apărarea unui bine care e mai mare decât ei sau unei cauze nobile.

Mihai Dobrovolschi, realizator radio: Mesia vine din Tora, din Biblia evreiască. Și este desemnat ca personaj care va salva lumea. Acuma noi suntem fiecare mici reparatori de lume. Noi nu salvăm lumea. Nu suntem încă acolo, se pare, unul dintre noi să fie Mesia. Este acel pas. Pe care îl facem toți de fapt. Toți vrem să fim fericiți, toți vrem să scăpăm de bântuieli, vrem să scăpăm de monștri, din afară sau dinăuntru, vrem să scăpăm de nedreptăți. Și atunci ne sar în ochi asemenea personaje care fac un pas mare într-un timp foarte scurt.

Fraţii Wachowschi, creatorii trilogiei „Matrix”, s-au inspirat din mai multe mitologii şi religii pentru filmele lor. Neo, eroul principal interpretat de Keanu Reeves, este anunţat încă de la început ca fiind Alesul. Cel care va izbăvi omenirea amenințată de diferite forme de inteligenţă artificială.

Dragoș Marin: În Matrix se marșează foarte mult pe ideea asta a predestinării, a celui ales să elibereze un popor din sclavie. Drumul lui este acela de împlinire a unui destin pe care pare să-l aibă încă din primele cadre. Și în care cred puțini oameni inițial și ajung să creadă mulți la final. Ceea ce seamănă destul de mult cu viața lui Iisus.

Mihai Dobrovolschi: Totul este clar dus spre paradigma creștină.

Luke Skywalker, protagonistul trilogiei vechi „Star Wars”, este extrem de talentat în accesarea Forţei divine din lume. Eroul interpretat de Mark Hamill se luptă cu Întunericul şi cu Imperiul malefic care vrea să subjuge universul.

Dragoș Marin: Este acel personaj care are o obârșie incertă, e din părinți necunoscuți inițial, care își împlinește destinul, își împlinește menirea de a salva planete, de a ajunge în fruntea unor escadroane de luptători care sunt mult mai experimentați decât el. Momentul în care se prăbușește pe planeta unde îl întâlnește pe Yoda, practic e pierdut și apoi regăsit.

John Connor, unul dintre personajele principale din seria „Terminator”, este responsabil, indirect, pentru propria sa concepţie. Connor are în comun cu Iisus iniţialele numelui său spus în engleză şi misiunea de a salva omenirea de Apocalipsă.

Dragoș Marin: În „Terminator”, de asemeni simbolistica cristică este evidentă. Inițialele lui John Connor duc la Iisus. Personajul Sarei Connor are ceva din puterea și din spiritul de sacrificiu al Fecioarei Maria.

Mihai Dobrovolschi: Sarah Connor era Fecioara Maria, că n-avea tată. Copilul n-are ordine, n-are logos, ci doar mamă, iubire. Luptă cu neocortexul, care e simbolizat de mașinării. Poți s-o forțezi în partea aia. Și de ce nu?

Majoritatea supereroilor au stofă de salvatori. Mulţi dintre ei se luptă singuri cu răul şi se lasă ghidaţi de dorința de dreptate şi de spiritul de sacrificiu. Dintre aceştia, Superman este cel mai clar simbol mesianic.

Dragoș Marin: Trimis de un tată din cer pe Pământ, crescut de o familie care îl crește ca pe copilul lor, la o fermă, deci într-o Americă rurală.

Cei umili, cei închiși, cei nebuni au și ei... salvatorul lor. În filmul „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, sora Ratched reprezintă Răul în toată absurditatea lui, iar singurul care îndrăzneşte să o înfrunte și să se sacrifice pentru binele celorlalți este McMurphy, interpretat de Jack Nicholson.

Mihai Dobrovolschi: El face. El ia păcatele (...) asupra lui, păcatele nebunilor, având luciditate mai mare decât ei. Și astfel își ajută spiritul, nu? Simbolizat de indian, să scape și să se ducă în lume, dar tot sacrificându-se el. El era logosul, el vorbea într-una, el încerca. El era voința. A face. Țin minte când ia ditai lespedea cu chiuveta și încearcă s-o arunce. Și spune: „But at least i tried, god damnit. At least i did that”.

Lars von Trier s-a folosit în mare parte de personaje feminine pentru a propune mântuitori adaptaţi zilelor noastre. Este cazul eroineilor din „Breaking the Waves”, „Dogville” şi, mai ales, „Dancer in the Dark”.

Von Trier foloseşte nenumărate simboluri vizuale atunci când o filmează pe Selma, interpretată de Bjork.

Dragoș Marin: Lars von Trier și-a supus eroinele și actrițele la calvaruri repetate și din ce în ce mai drastice în filmele sale. „Dancer in the Dark” e filmul care se apropie cel mai mult de ce înțelegem noi prin sacrificiu creștin, cristic.

Cristi Mărculescu: E un personaj care nu va mântui prin simpla lui prezență sau distrugere pe cei din jur, dar e un personaj distrus de cei din jur într-un mod care te duce cu gândul la jertfe, la caracterul ăsta cumva sacru, dar de fapt absurd și meschin al oamenilor din jurul personajelor ăstora.

Mihai Dobrovolschi: Toată această devenire, a afla că eşti ceva şi că eşti ceva foarte adânc, e un drum nu i-aş spune neapărat mesianic, un drum al eroului universal.

Cinematografia contemporană se foloseşte constant de elemente creștine pentru a ne asigura că, totuși, până la urmă Binele va învinge, iar iubirea ne va salva.