Sari la conținut

Călătorie în lumea eleganței. Moştenirea văzută ca onoare: conacul Mikes din Zăbala

La domeniul Mikes din Zăbala încă se mai spun poveşti cu conţi şi contese. Un loc care în cei aproape 500 de ani de existenţă a cunoscut mărirea şi decăderea, dar niciodată înfrângerea.

La mai puțin de 10 kilometri de Covasna, conacul care a aparținut unor nobili maghiari și-a recăpătat mândria, dupa ce a fost aproape jumătate de secol uitat. Gregor Roy Chowdhury de Ulpur şi fratele său, Alexander, cei doi fii ai contesei moștenitoare, s-au dedicat restaurării acestui domeniu. Un loc pe care îl cunoșteau din fotografiile de familie şi în care nu au crezut că vor trăi vreodată.

Când eram eu mic era comunism, nimeni nu vorbea despre asta, dar știam că este parte din istorie. Nu am crescut cu ideea că asta va fi parte din viața noastră. Nu știam”, povestește Gregor Roy Chowdhury, descendent al familiei Mikes.

Contesa Katalina, mama tinerilor urmaşi ai familiei Mikes, a făcut parte din ultima generație de nobili care au trăit aici. Bunicul său deținea, pe lângă castel, terenuri, păduri și o întreprindere forestieră. La venirea comuniștilor însă, toate proprietățile le-au fost confiscate, iar întreaga familie gonită.

Cred că este un model de câștiguri și pierderi permanente, pentru că în aproape fiecare generație s-a întâmplat ceva. În generațiile de dinaintea mea a fost comunismul și totul a fost pierdut, în generațiile de dinaintea lor la fel, de fiecare dată a fost un nou regim, un nou guvern, o nouă putere care a venit și care lupta pentru dreptul la proprietate. Deci este o luptă continuă pentru proprietate, continuă și astăzi”, spune Gregor Roy Chowdhury.

Deşi a crescut în Austria şi a studiat şi lucrat la Londra, în anul 2002 Gregor a hotărât că locul său este la Zăbala. În castelul în care se perindau cândva elitele, a găsit un sanatoriu.

În 1998 cred că am venit pentru prima dată aici. Proprietatea era într-o stare foarte diferită. Erau 800 de pacienți aici, 80 de angajaţi, deci era un spital. Eu eram ca un turist, am intrat în casă... mă aflam într-o cameră goală cu o profundă legătură sentimentală”, mărturisește Gregor Roy Chowdhury.

Acela a fost momentul în care Gregor a decis că vrea să salveze amintirile familiei sale. O misiune la care încă lucrează.

Renovarea a început foarte foarte greu. La început am renovat clădirea mică, statul încă folosea celelalte clădiri. Așa am început, după care am renovat și celelalte clădiri. În 2005 am găsit o soluție, ca oamenii care erau în spital și cei care lucrau aici să își păstreze slujbele. Într-un oraș apropiat, în Târgul Secuiesc, când au terminat noul spital, instituția de aici s-a mutat acolo”, explică Gregor Roy Chowdhury.

Prima reşedinţă a familiei Mikes a fost construită aici în secolul al XV-lea. Domeniul a avut diferite întrebuințari şi a trecut prin mai multe shimbări. Cele mai importante, până astăzi, rămân cele din 1857, atunci când clădirea a fost extinsă și redecorată, şi din 1900, când s-a construit „Casa motorului”.

Casa asta a fost, pe vremea bunicului meu, Casa motorului, pentru că aici mașinile produceau electricitate. Așadar, bunicul meu a cumpărat motoare din Germania și făceau electricitate pentru locul ăsta și pentru mai multe case din împrejurimi”, povestește contesa Katalina, descendentă a familiei Mikes.

Castelul din Zabala este unul dintre puţinele domenii istorice în care mai traiesc chiar urmaşii familiei care l-au clădit.

„Mă simt foarte atașat de originile oamenilor de aici. Nu aș numi-o o misiune, dar este mult mai mult decât un job. Familia mea a fost aici în urmă cu 600 de ani, a trăit aici și a construit acest loc”, spune Gregor Roy Chowdhury.

Proprietarii domeniului, care se întinde pe mai bine de 30 de hectare, și-au propus nu doar să restaureze moștenirea familiei, ci și să ajute comunitatea. Pentru ca aici au găsit nu doar poveşti cu conţi şi contese, ci şi responsabilitatea de a se asigura ca Zăbala nu va mai fi nicicând uitată.

Mă văd aici și cred că și fratele meu la fel, mai mult ca pe niște antreprenori cu o latură socială. Nu este vorba doar despre fabrica sau despre companie, ci despre oamenii de aici, despre a da ceva înapoi societății. Pentru că eu cred că familia mea a reușit să stea aici atât de mult, pentru atât de multe secole, nu pentru că au luat ceva, ci pentru că au dat ceva înapoi”, spune Gregor Roy Chowdhury - descendent al familiei Mikes.

Un decor de vis, încărcat de istorie, unde unde timpul pare că a stat în loc. Castelul Mikes este un model pentru felul în care generaţiile de astăzi pot duce mai departe o moştenire, nu ca pe o datorie, ci ca pe o onoare.