Sari la conținut

Consilier de etichetă. Cum evităm căscatul și, mai ales, cum să nu-l asociem cu plictisul

Ce facem atunci când ne vine să căscăm şi totuşi ne dorim să nu ofensăm cumva persoanele care se află în jurul nostru?

Căscatul este foarte normal în măsura în care nu există oxigen în camera respectivă. Şi atunci organismul simte nevoia să ia o gură mare de aer tocmai pentru a pompa oxigen în creier şi a ne elucida situaţia.

Reacţia este fiziologică, dar în codul bunelor maniere depinde foarte mult cu cine suntem în jurul nostru şi mai ales în care dintre mediile de activitate ne aflăm. În cadrul formal, în cadrul diplomatic, căscatul nu este tolerat absolut deloc. E adevărat că el este sinonim cu plictisul în absolut orice mediu de activitate şi această etichetă, căscat egal plictis, a apărut tocmai pentru că persoana care simte nevoia să caşte are această incapacitate de a înţelege ce se întâmplă în jur.

Reacţia este pentru că nu este bine oxigenat creierul, dar ce demonstrează pentru ceilalţi este o aparenţă de plictis. În cazul în care putem să întrerupem discuţia sau întâmplările care survin în jurul nostru şi cerându-ne scuze, să mergem până la geam să permitem oxigenarea spaţiului, putem să facem asta. În cazul în care suntem atent înfipţi în scaun, suntem la o întâlnire de un fast extraordinar, atunci singurul lucru pe care putem să-l facem este să ne inhibăm căscatul.

Şi căscatul şi strănutul le vom putea inhiba presând la baza nasului sau ridicând vârful nasului în sus. În cazul în care nu funcţionează ce fac atunci?

Un domn, ca să denote putere, va căsca în pumn, mascând căscatul cu pumnul. Asta nu înseamnă că o să deschidă gura mai mare decât pumnul. Deschide câte puţin aşa încât să mascheze.

Iar o doamnă, extrem de manierat va căsca apărându-şi gura, punând vârful degetului spre vârful nasului şi va căsca peste umăr, cu siguranţă, este de bun gust ca atunci când căscăm, dacă ofensăm pe cineva să ne cerem scuze, dacă ne dorim să remediem ceva şi să aerisim spaţiul să mergem şi să deschidem un geam, iar dacă nici una nici alta nu am putut să facem şi ne-a luat prin surprindere, măcar să mascăm cavitatea bucală şi să nu ne arborăm dentiţia în măreţea frumuseţei sale către cei care sunt în jurul nostru.