Sari la conținut

Cu respect, Irina Margareta Nistor: Să nu confunzi neglijenţa cu dezinteresul

CEI 7 ANI DE ACASĂ

Noi eram oricum o familie unită între noi, împotriva tuturor, pentru că să nu uităm se întâmpla asta la începutul anilor 60. Erau bunicii mei, bunicii din partea mamei, mama şi tata. (...) Bunicul ne punea la punct aşa, mult mai bine. Să pui mâna la gură când strănuţi ...sunt o grămadă de lucruri pe care descopăr că acum nu le mai ştie nimeni, să nu caşti, să nu te întinzi în timp ce vorbeşte cineva cu tine... şi vezi că face aşa dintr-o dată... şi te uiţi uluit şi te întrebi ce ar fi zis bunicul despre treaba asta.

Să nu strigi prin casă, să vorbeşti normal, să nu târâi picioarele când mergi, fireşte la masă erau foarte multe reguli: să nu vorbeşti cu gura plină, să nu existe niciodată subiecte care ar putea să nu se potrivească cu statul la masă, adică niciodată nu aduci vorba despre un insectar în timp ce vorbeai la masă, să ştii să mulţumeşti pentru cadouri, indiferent cât de multe ai mai fi avut de acelaşi model...niciodată nu spui: A, păi mai am cartea asta. Dacă era ceva de mâncat, dacă era o cutie de bomboane imediat o deschideai şi ofereai la toată lumea, să nu asculţi la telefon, în timp ce vorbeşte, să nu deshizi scrisorile altcuiva niciodată, să nu întrebi cine te-a sunat, ce-a zis, ce-a vrut. Dacă vrea îţi spune dacă nu, nu. Deci toate astea sunt reguli foarte stricte şi pe care păstrez şi acum şi te miri că nu le ştie restul lumii.

REGULA MEA DE POLITEŢE

Detest să îmi spună o fată "Sarut mâna". Este o chestie extrem de nepoliticoasă, extrem de la ţară, lumea crede ca este o formă de respect. Nu, nu este o formă de respect, ci o formă de stabilire clară a originii. Şi stiu că o dată m-a exasperat cineva, i-am spus o dată, i-am spus de două ori, până când a venit "Sărut mâna", şi atunci i-am întins mâna şi i-am pus-o aşa: „Hai sărut-o şi gata!”.

ROMÂNIA NECIVILIZATĂ

Încerc să ignor, mergând foarte mult la cinema, pot să încep cu telefoanele, de dimineaţă chiar am avut un exemplu, la o vizionare de-a noastră. Cineva a vorbit la telefon cu glas tare în timpul filmului de am crezut că poate e stero filmul ăsta si vorbeşte cineva în româneşte. Întorsul nostru elegant spre persoana respectivă, nimic. Până i-a spus cineva : "Dar, totuşi!" Nu a funcţionat. Şi inclusiv aprinsul telefoanelor care îţi bagă lumina în ochi.

Tonul cu care vorbim, adică să nu se mai ridice tonul. Asta cred că mă deranjează cel mai tare. Şi mă uitam că sunt o multitudine de emsiuni, un fel de reality-show, în care toată lumea se ceartă, şi se ceartă pe o anumită frecvenţă. Ceea ce duce absolut nicăieri. Îmi amintesc că vocea mea are uneori tendinţa să se mai înalţe. Cred că aveam 3 ani când mi se spunea: tonul, tonul! Adică unde, încotro? Sigur nu îmi dădea prin cap sa ridic tonul la ei dar se ducea vocea singură. Chestia asta ar trebui învăţată, să fie mai calm, mai.. Şi nu cred că ajută, mai ales pe stradă unde se înjură ingorzitor. Dacă aş putea asta aş da nişte pedepse foarte zdravene, nişte amenzi. Eu am chiar o soluţie mult mai definitivă, să li se întâmple ceea ce înjură si cred ca ar înceta.

MODELUL MEU DE BUNĂ-CUVIINŢĂ

În România este o chestie foarte rău înţeleasă, dacă eşti o intelectuală, trebuie nepărat sa te îmbraci neglijent, să te coafezi neglijent, să nu te fardezi. Sa nu confunzi neglijenţa cu dezinteresul. Este o lipsă de respect pentru ceilalţi. Mărturisesc că întotdeauna m-a fascinat faptul că Sergiu Nicolaescu îşi respecta publicul şi admiratorii şi întotdeauna era din cap până îin picoare impecabil. Şi cred că asta contează. Nu cred că sistemul de a apărea într-un t-shirt şi în blugi te face să fii mai aproape de ceilalţi, pentru că tocmai de-aia vrei să depăşesti lumea celor obişnuiţi. Vrei să fi un model când te faci cineast, presupun.

ÎNTÂMPLĂRI NEPOLITICOASE

Cred că este o graniţă foarte fină între nepoliticos şi a gafa. Cred că lumea nici nu mai cunoaşte termenul. Să faci gafe. Şi chiar deunăzi, m-a amuzat cum vorbeam cu cineva la telefon şi ... cu o actrită, şi în entuziasmul ei a zis: "Dar vai, eu vă ştiu pe dumneavoastră, vă ştiu de când eram copi..”. şi s-a gândit, nu îi spun aşa că o sa credă că e bătrână, şi a zis .. „dintotdeauna”. Oricum nu m-a deranjat şi mi se pare absolut stupid să te preocupe chestia asta. Dar m-a amuzat că era un tip de gafă din asta: „A! Vă ştie mama sau bunica”

O DOAMNĂ SE CUNOAŞTE DUPĂ...

Să nu uitam ca 50 de ani a fost interzis cuvântul doamnă şi este foarte greu să devii o doamnă într-o perioadă în care era un păcat, erau toate tovarăşe. O doamnă trebuie să fie cineva elegant, fără să fie evidentă, să îţi scoată ochii uite ce elegantă sunt. Trebuie totul făcut cu foarte multă delicateţe

UN DOMN SE CUNOASTE DUPĂ...

Trebuie să fie din cap până în picoare perfect, frumos îmbracat, aranjat, fără sa fie efeminat. Să ştie să poarte o haină. Nu e totul să ai nişte haine scumpe pe tine, cred că pentru un bărbat este şi mai important să ştie să se îmbrace. Tot aşa asta se învaţă. Cum mergi să faci un curs de tango, cred că ar trebui să ştii să mergi drept, să saluţi, să ştii să vorbeşti fumos, să ceri voie să scoţi haina. Aproape că nimeni nu mai face asta.

AM ÎNVAŢAT CĂ

... poţi schimba câte ceva dacă te străduieşti şi ai destulă perseverenţă si nu există satisfacţie mai mare pe lumea asta. Inclusiv şi pe tine te poţi schimba.