Sari la conținut

Cum ajunge o idee să se transforme în ştire

Ora exactă a fiecărei zile vine de la cei care aleargă după informaţii, imagini, declaraţii.

Evenimentele curg.

Primii care le aud sunt reporterii.

Primii care le văd sunt cameramanii.

Ca să ajungă în redacţie, informaţiile fac mai întâi o vizită în spaţiu. Din carul de transmisiuni pleacă spre satelit milioane de înregistrări video, inclusiv cea pe care o vedeţi acum, în care un grafician desenează din taste drumul extraterestru pe care îl parcurge informaţia.

După ce sunt codificate în spaţiu, toate imaginile sunt trimise înapoi spre Pământ. Accelerate până la viteza luminii, imaginile sunt captate de zeci de antene şi se strecoară în centrul de date prin kilometri de cabluri.

Călătoria a semănat până acum cu o teleportar din Star Trek.

Ieşim din nava spaţială şi, paradoxal, tot ce s-a întâmplat până acum a fost partea uşoară. Greul abia începe.

Mii de ore de filmare intră în burta serverelor în fiecare zi.

În acest loc, cu sute de butoane, ajung imagini din toate colţurile lumii. De unde se petrec cele mai fierbinţi evenimente.

În acelaşi timp, în haosul redacţiei, tastele, telefoanele şi zecile de difuzoare se aud într-o armonie pe care doar jurnaliştii o înţeleg.

Ştirea, vedeta Digi24, se pregăteşte să iasă la lumină.

Sub presiunea timpului, redactorii scriu atenţi la fiecare virgulă.

Textele ajung la editori. Producătorii le stabilesc locul în jurnal.

Din imprimantă ştirea iese caldă şi mirosind a tuş, precum ziarele din tipografie.

Nu este încă bună de tipar, pentru că are nevoie de imagini şi de voce.

După ce este citită, iar decibelii sunt şi ei ţinuţi în frâu, ştirea ajunge în cabina de montaj.

Povestea e aşezată pe imagini şi e trimisă în regia de emisie.

Aici sunt adăugate titlurile, grafica, sunt alese camerele din platou şi se dau ultimele indicaţii către reporterii de pe teren. În fiecare secundă, cineva trebuie să apese pe butonul potrivit. Asemeni unui pilot la bordul avionului.

Totul a ajuns acum la prezentatori. Şi totul pare atât de simplu, încât nimeni n-ar putea bănui drumul lung al informaţiei, imaginii, textului, luminii.