Sari la conținut
News Alert

De la lux, la lut. Povestea româncei care a renunțat la cariera din Canada pentru a-și construi o casă cu propriile mâini

Tot mai multi români caută succesul peste hotare. Anual, peste 100.000 de persoane aleg să trăiască în străinătate. Lista ţărilor care oferă un trai mai bun este destul de ofertantă, iar Canada se află printre primele opţiuni.

Ileana Mavrodin este arhitect. S-a născut la Timişoara, dar a locuit 12 ani în Canada. Ţara de peste ocean i-a devenit în scurt timp a doua casă.

Acolo am învăţat că trebuie să înveţi să spui nu, că trebuie să înveţi să crezi în tine şi în momentul în care crezi cu adevărat în tine nu se poate să nu reuşeşti”, spune ea.

Educaţia pe care i-a oferit-o regimul comunist nu i-a deschis prea multe porţi în România. A terminat Facultatea de Arhitectură, dar nu a profesat în domeniu. În Canada, însă, lucrurile au stat cu totul altfel. Avea un loc de muncă bine plătit ca grafician la o firmă importantă şi a colaborat cu guvernul canadian.

„Acolo îmi lipsea partea de arhitectură şi atunci citeam reviste cu natural homes, case naturale, case apropiate de natură, într-una din revistele alea am văzut acea carte. Când am citit descrierea aceea am zis, asta este cartea care îmi trebuie neapărat şi a fost prima carte pe care am cumpărat-o pe internet”, povestește Ileana Mavrodin.

Cartea „Cum să-ţi construieşti o casă de lut”, scrisă de un arhitect englez, i-a schimbat perspectiva asupra vieţii. Chiar dacă era mulţumită cu banii pe care îi câştiga şi de viaţa confortabilă, Ileana Mavrodin şi-a mai pus o dorinţă: să construiască o casă de pământ cu mâinile ei.

„Toate implicaţiile filozofice ale faptului că-ţi modelezi tu casa, îţi modelezi tu locşorul tău şi aveam cartea, mă gândeam să fac ceva în Canada, nu ştiam cum, dar ştiam că această carte va însemna ceva pentru mine şi de asta am plecat în concediu cu ea la mine, fără gândul neapărat de a face ceva”, povestește ea.

Ileana Mavrodin a venit în concediu în România. A înţeles că tocmai locul din care plecase era ideal pentru visul ei.

„Am ajuns aici în locul ăsta, pe malul Nerei, şi aici am văzut exact descrierea din carte, cu locul ideal unde să poţi să-ţi faci asemenea căsuţă: un versant sudic, pământul lutos, nisipul, piatra, lemnul de salcâmi, practic toate materialele sunt pe locul ăsta. Şi ideea acestor căsuţe este să construieşti cu ceea ce este pe locul respectiv, să încerci să nu aduci din afară şi să nu creezi gunoi”, spune ea.

Construcţia a început ca o joacă, dar s-a transformat în ceva cât se poate de serios.

„Aşa a început ca un experiment, nu m-am gândit că va fi o căsuţă, am zis doar ridic nişte ziduri, văd ce se întâmplă peste iarnă, le las aici, mă întorc în Canada şi văd dacă la primăvară mai sunt. Atunci aveam şi eu toate întrebările astea: n-o ia ploaia? n-o topeşte apa? Tot ce credem noi despre casele astea de lut. Şi voiam să mă conving că într-adevăr ea rezistă”, povestește Ileana Mavrodin.

Iar casa a rezistat, la fel ca şi dorinţa Ilenei de a o termina.

„În Canada n-am dorit decât să mă întorc aici, atunci a fost clar că nu mai pot să stau acolo, a început să nu mai îmi placă nimic. De unde până atunci nu aveam nicio nemulţumire majoră, a început să nu mai îmi placă şi să mă gândesc: oare o fi răsărit urzicile?”, povestește ea.

Nu s-a mai regăsit printre betoane, clădiri înalte şi aer condiţionat, ci la Sasca Montană, o localitate cu mai puţin de 2.000 de locuitori.

„Mi-am dat seama că de fapt toate lucrurile alea nu sunt chiar atât de importante cum păreau acolo şi aici toate lucrurile curg mai încet. Lucrurile au un alt ritm. Te scoli odată cu soarele, te culci odată cu soarele, începi să trăieşti cu natura”, spune Ileana Mavrodin.

La 50 de ani, Ileana Mavrodin a luat totul de la zero. A riscat şi a renunţat la confort. Chiar dacă acum trăieşte cu mult mai puţin, consideră că a câştigat mai mult. Acum îşi cunoaşte cu adevărat nevoile şi priorităţile.

Cred că au fost nişte nevoi care erau în sufletul meu şi aici au ieşit la suprafaţă puţin. Sau am avut timp să le las să iasă la suprafaţă. Chiar nu-mi pare rău de nimic şi nu-mi pare rău, pentru că a fost un moment în care eu am fost egoistă şi nu m-am gândit la nimeni altcineva decât la mine”, spune ea.

Căsuţa de pe malul Nerei a stârnit multe curiozităţi. Vizitatorii sunt din ce în ce mai numeroşi, astfel că Ileana a decis să-i înveţe şi pe ceilalţi cum să-şi construiască singuri căsuţe de lut. A înfiinţat proiectul Casa Verde, care funcţionează pe perioada verii şi, în acelaşi timp, coordonează un birou de arhitectură la Timişoara.

„IT-iştii au fost primii care au început să mă viziteze, să mă întrebe, dar acuma vine lume din toate domeniile, pentru că calculatorul este în toate domeniile prezent. Îţi dai seama că dacă reuşeşti numai un pic să te extragi şi să-ţi priveşti viaţa din afară îţi dai seama că aceste gadget-uri îţi mănâncă timpul, îţi mănâncă viaţa şi tu de fapt trăieşti o viaţă virtuală undeva şi nu trăieşti viaţa reală”, spune Ileana Mavrodin.

Deşi este o inspiraţie pentru alţii, familia sa nu a susţinut-o la început. Dar asta nu a demoralizat-o. Din contră. I-a dat putere să lupte pentru a-şi îndeplini visul.

Când hotărăşti să faci o schimbare de asta radicală trebuie să fii foarte convins de ceea ce faci. Întotdeauna o să ai de luptat poate chiar cu soţul, cu soţia care nu te înţelege sau cu familia imediată, cu părinţii. Mama mea nu m-a înţeles şi îmi pare rău că nu a apucat să mă înţeleagă. Ea a fost acolo şi a văzut casa şi a văzut cum locuiam şi a zis cum să te muţi tu din casa aia într-o casă de pământ? N-a înţeles”, povestește ea.

leana Mavrodin este unul dintre oamenii care cred că mai mult înseamnă, de fapt, mai puţin. Nu mai are un „target”, nu mai are un plan de îndeplinit sau un scop de atins. A învăţat să schimbe ritmul şi să se bucure de viaţă.

„Atunci când mergi pe munte intri într-un ritm şi nu te gândeşti: ce departe e vârful ăla unde vreau să ajung. Pur şi simplu intri şi te bucuri de călătorie”, spune ea.

Bucurie, armonie şi linişte. Este ceea ce a câştigat Ileana de când s-a mutat în casa ei de lut. Iar ce a oferit este dovada că oricând poţi să începi să trăieşti cum îţi place.