Sari la conținut

DIGIMATINAL | Animalele în viaţa copiilor

Animalele sunt capabile de iubire necondiţionată şi pot tolera comportamente dificile din partea copiilor. Ce mici sunt liberi să îşi exprime afecţiunea în fel şi chip, fiindcă de cele mai multe ori, pisicile şi căţeii nu le răspund la provocări.

Diana Stănculeanu - psihoterapeut specializat în evaluarea şi terapia copiilor: "Uneori, în relaţia cu un necuvântator, absenţa cuvântului şi prezenţa acestei puteri emoţionale atât de mare face ca relaţia dintre un copil cu dificultate emoţională şi un animal să fie extrem de vindecătoare."

Prezenţa unui animal de companie în casă îi responsabilizează pe copii. Aceştia învaţă să îl îngrijească, să-l scoată la plimbare sau să îl hrănească.

Diana Stănculeanu - psihoterapeut specializat în evaluarea şi terapia copiilor: "Este un comportament de autonomie în care copilul învaţă că se descurca singur şi este un sentiment de putere foarte sănătos pe care copilul îl invaţă în momentul în care îşi dă seama că el poate să cotribuie direct la bunăstarea unei alte fiinţe."

Se spune că cei mici se ataşează de animale, fiindcă nu cunosc sentimentul de teamă.

Diana Stănculeanu - psihoterapeut specializat în evaluarea şi terapia copiilor: "În realitate, lor nu le este frică de foarte multe lucruri, creierul uman devine capabil să proceseze conceptul de risc şi de pericol abia după 4, 5 ani."

Lucrurile se pot schimba dacă un animal îl agresează pe copil sau dacă un adult îi induce primejdia copilului. Chiar dacă sunt şanse foarte mici ca un animal crescut în familie, alături de copii, să fie un pericol, este bine să nu lăsăm copiii nesupravegheaţi în prezenţa acestuia.