Sari la conținut
News Alert

„E frumoasă, are zestre, nu are nevoie să ştie mai mult”. Despre emanciparea doamnelor din România în Săptămâna Femeii

Gradul de emancipare al femeilor indică gradul de civilizaţie al unei societăţi. În Săptămâna Femeii, emisiunea Bonton vă dezvăluie istoria luptei de emancipare a „doamnelor de România” - o poveste care începe în secolul al XIX-lea, când analfabetismul în Ţările Române era la cel mai ridicat nivel din Europa, iar accesul la educaţie şi la viaţa socială le era îngrădit prin lege femeilor.

În secolul al XIX-lea, femeile erau fiinţe aproape invizibile în viaţa publică din Ţările Române. Aveau multe îndatoriri faţă de familie şi foarte puţine drepturi. Regula de bază era: femeia să fie supusă. Nu avea capacitate patrimonială de una singură, nu putea să facă tranzacţii decât cu acordul soţului şi, obligatoriu, trebuia să aibă zestre, explică istoricul Georgeta Filitti.

Atotputernicia domnilor era oficializată de Codul Civil. Doamnele nu aveau drept de vot, nu puteau să vândă sau să cumpere nimic fără acordului soţului şi în general erau ţinute departe de tot ce însemna decizie importantă. Erau casnice, prin excelenţă, în timp ce familiile bogate îşi permiteau guvernante.

Graţie lui Spiru Haret, cel mai mare reformator al învăţământului românesc din secolul al XIX-lea, educaţia primară ajunge şi la ţară. „Există un asamblu de legi care se conturează la 1838, prin care se organizează şcoli elementare în spaţiul ţării româneşti şi Moldovei... şi în aceste şcoli sunt îngăduite şi fetele. Este o adevărată luptă între efortul autorităţilor (...) şi mentalitatea părinţilor care spun: dar nu are nevoie! E frumoasă, eu am şase boi, când se mărită îi dau trei, îi dau catrinţele astea... nu are nevoie să ştie mai mult”, povesteşte istoricul.

Smaranda Brăescu, prima femeie pilot din România şi prima femeie paraşutist cu brevet din România

Într-o lume a bărbaţilor, femeile îşi găsesc însă o ocupaţie şi înfiinţează societăţile de binefacere. În plus, „Regina Elisabeta a avut un rol foarte important, de a întemeia ateliere de învăţare a tehnicilor artelor populare pentru a le da o specializare, să le ridice din rândul ţărăncilor obişnuite pe cele care erau înzestrate”, arată la rândul său istoricul Adina Nanu.

Pe la 1900, apar primele mişcări feministe importante în Europa şi în spaţiul românesc. Femeile prind tot mai mult curaj şi vor să fie tratate aşa cum se cuvine.

***

Aflaţi întreaga poveste a emancipării doamnelor din România duminică, de la ora 17:30, la Bonton. În episodul II, am aflat care a fost soarta femeii în perioada interbelicăOdată cu începutul primului Război Mondial, femeile preiau multe din meseriile pe care altădată le făceau bărbaţii. Revoluţia vestimentară, dar mai ales accesul la educaţie, obţinut prin reformele secolului XIX, au schimbat perspectiva doamnelor asupra vieţii, iar organizaţiile feministe luptă să obţină drepturi pentru sexul slab.

***

În episodul III, am aflat despre tovarăşa, superfemeia regimului comunist, muncitoare şi mamă eroină. Prin emancipare, conducătorii de atunci au înţeles dreptul femeii de a munci la fel ca un bărbat.

***

În episodul IV, am aflat cum, după Revoluţie, industria modei a explodat şi, odată cu ea, s-a impus şi la noi standardul de frumuseţe: 90-60-90.