Sari la conținut

EXCLUSIV. Anouar Brahem, interviu înaintea concertului din București

Foto: Arthur Perset

1. Stilul tău nu poate fi încadrat într-un gen muzical anume, fie el oriental, mediteraneean, arab, jazz sau clasic, iar revistele de specialitate vorbesc despre ”genul” Anouar Brahem. Tu cum l-ai defini?

Prefer această descriere a criticilor, din motive lesne de înțeles.

2. Reușești să îmbini perfect creativitatea cu virtuozitatea. Crezi că aceasta este rețeta creării unei muzici care trece testul timpului?

În tinerețe suntem atrași foarte mult de mirajul virtuozității dar, cu timpul, realizezi că nu este cel mai important lucru pentru un muzician, un instrumentist. Mai mult decât atât, cred că uneori trebuie să lupți împotriva acestei ispite a virtuozității, pentru că poate fi o capcană. Exprimarea sentimentelor tale, ca artist, este cea mai importantă parte a creației, astfel că tehnica nu este pentru mine deloc un obiectiv.

3. Ești considerat un maestru al oud-ului. Ce se află în spatele atașamentului tău față de acest străvechi instrument?

Totul a început în copilărie, și poate tocmai de aceea nu a fost nimic planificat, părea alegerea naturală. Nu am fost nicio clipă atras de un alt instrument. Cred că mi-au plăcut sonoritatea, forma, și felul în care el se integrează în orchestrele de muzică arabă, pentru ca oud-ul este poziționat în centrul acestora. Și totuși, nu pot să descifrez exact motivul pentru care m-am oprit la acest instrument, poate e la fel ca dragostea, un mister.

4. Între ” The Astounding Eyes Of Rita” și dublul cd ”Souvenance” au trecut 5 ani, ani care au cuprins și un eveniment important în istoria Tunisei, revoluția din 2010-2011(n.r. Revoluția Iasomiei). Cum te-a afectat, ca artist, realitatea acestui eveniment și cum se reflectă ea în albumul ”Souvenance”?

Este dificil de spus, pentru că atunci când compun nu știu de unde vine inspirația, motivația. Din această cauză nu pot face o legătură directă între revoluția din Tunisia și muzica pe care am scris-o. Ce aș putea spune totuși este faptul că am fost foarte afectat de aceste evenimente, și nu doar eu, bineînțeles, ci întreaga populație. Pentru câteva luni mi-a fost imposibil să compun, tot ce încercam să cânt suna prea banal, chiar trivial într-un anume sens. Mi-a trebuit un pic de timp să trec peste aceste trăiri foarte intense din punct de vedere emoțional. Acum situația țării este mai stabilă politic, am avut alegeri parlamentare și prezidențiale democratice, s-a votat o nouă constituție. Cel mai important este faptul că această tranziție s-a făcut pașnic, în mare parte. Situația economică însă nu s-a îmbunătățit, din păcate, mai sunt multe de făcut.

5. Ai folosit oud-ul într-un mod diferit pentru acest proiect, instrumentul tău nu pare a fi în prim plan, ci în echilibru cu celelalte instrumente, punctând anumite momente, surprinzând alteori. Astfel, întreg proiectul este unul cu o atmosferă specială, ce amintește de muzica de film. Care este ideea principală care a stat la originile acestui proiect?

Sunt și eu surprins de ce a ieșit, pentru că atunci când încep să compun, nu am un plan în adevăratul sens al cuvântului. Încerc să mă eliberez de orice constrângeri și să-mi urmez imaginația oriunde m-ar purta. Am observat și eu cu mirare, la final, că pianul joacă un rol foarte important pe acest album, ceea ce este bine, pentru că niciodată nu urmăresc să așez oud-ul pe un piedestal când intru în studio, totul se petrece mult mai natural. O să sune ciudat dar, într-un fel, muzica însăși a trasat și definit rolul instrumentelor pe album.

6. Colaborezi deseori cu muzicienii de jazz, participi la festivaluri de gen, compui pentru muzicieni de jazz, deși nu te consideri, la rândul tău, unul dintre ei. În ce constă atracția irezistibilă pe care jazz-ul o exercită asupra ta și în ce măsură îți influențează estetic compozițiile?

În anii ’70 și ’80 cele mai interesante experimente muzicale veneau din jazz, iar eu eram foarte interesat de arta modernă, de teatru, de artele plastice, cinema, și chiar am compus muzică de film. Jazz-ul era una dintre aceste forme moderne de expresie, astfel că, pas cu pas, colaborările mele cu muzicienii din această zonă au devenit ceva obișnuit. După ce am înregistrat pentru celebra Casa de Discuri ECM am primit tot mai des și invitații la festivaluri.

7. Muzica ta e sofisticată, presupune moduri complexe, arta improvizației, instrumente atipice. Deși pretinde o anumită concentrare din partea publicului, este o muzică foarte apreciată. Vorbește-ne despre legătura pe care o creezi cu publicul în timpul concertelor tale.

Da, ai dreptate, uneori simt că fac o muzică mai greu accesibilă, mai puțin comercială. Poate este un pic abstractă, introspectivă. Totuși suntem norocoși, mereu există oameni care urmăresc cu atenție ceea ce facem, chiar și în Tunisia, acolo unde, pe vremuri, practic nu exista public pentru muzica instrumentală, deoarece muzica arabă se bazează foarte mult pe voce, iar un concert instrumental era cel puțin bizar pentru oameni. Acum situația s-a schimbat în bine, tinerii sunt interesați să-și lărgească orizonturile, se apropie mult mai ușor de diverse genuri și abordări muzicale.

8. Mai ai timp să mergi la concerte, să urmărești artiști tineri? Ți-a atras atenția cineva în ultima perioadă?

Sigur, interes am, din păcate însă locuiesc mai mult în Tunisia, unde oferta concertistică nu este atât de variată, iar atunci când călătoresc, merg la festivaluri și programul nostru este foarte încărcat. Astfel că mă bazez mai mult pe muzica înregistrată. Am văzut însă și câteva concerte care mi-au plăcut mult, de exemplu Enrico Rava cu Stefano Bollani la pian, doi muzicieni extraordinari.

9. Ești la a treia vizită în România. Cum au fost celelalte două întâlniri cu publicul din țara noastră?

A fost fantastic, ambele concerte au fost primite foarte bine, sper că și pe 12 mai va fi la fel. E o nouă provocare pentru mine să văd dacă vom fi înconjurați de aceeași energie a publicului, pentru că am simțit ceva special în București și abia aștept să concertez din nou acolo.

Concertul Anouar Brahem Quartet - Souvenance are loc pe 12 mai, ora 20.00 la Sala Radio din București.

Biletele pot fi achiziționate de AICI