Sari la conținut

Legume de țară în restaurante

Ovidiu Preotu a muncit 15 ani în construcţii. Până acum trei ani, când familia lui s-a hotărât să cultive legume ...„cum se făceau odată”. Adică din seminţe locale, netratate cu chimicale şi crescute cu.. energie pozitivă.

Munca în solarii a început în 2013 printr-o nebuneală. Sora mea îşi dorea să aibă o grădina. Şi dintr-o pură întâmplare am ajuns să facem şi pentru alţii, nu numai pentru noi”, spune Ovidiu Preotu, legumicultor.

Familia Preotu a cumpărat un teren în Albota, judeţul Argeş. Încă de la început a îmbinat tradiţionalul cu modernul. Solariile sunt dotate cu camere web, pentru ca orice client să vadă cum sunt îngrijite legumele, iar din Bucureşti, sora lui Ovidiu, Valentina administrează pagina de internet, coordonează comenzile şi se ocupă de marketing.

„S-a transformat în afacere natural. Am pornit cu un solar, 5 clienţi prieteni, ne-au recomandat mai departe şi cu Mihnea într-o mâna, cu calculatorul în cealalată, practic aşa au fost primele 6 luni. Făceam newslettere, actualizam produse pe site şi aşa aveam grijă de cel mic. Era mult mai uşor când era mic”, afirmă Valentina Ioniţă Preotu.

În prezent, familia Preotu are zeci de comenzi pe săptămână. Clienţii sunt în general persoane fizice, dar au fost şi cereri de la restaurante şi băcănii. Pentru că aveau nevoie de stocuri mari, familia Preotu a fost nevoită să refuze aceste solicitări.

Cereau foarte mult ceapă, ridichi şi salată şi noi nu reușeam să facem o cantitate enorm de mare şi pentru restaurante şi pentru clienţii noştri. Nu prea era suficient să le dăm doar ce aveam noi, voiau mult mai mult”, spune Ovidiu Preotu, legumicultor.

Puţini proprietari de restaurante sprijină cu adevărat micii producători. În acest bistro din Braşov, se pregăteşte o omletă doar cu ingrediente cumpărate de la ţărani.

„Doamna care aduce ouă, aduce 300 de ouă odată. Atâta are. Eu dacă aş pune presiune pe ea că vreau 1000 s-ar apuca să le furajeze aiurea, să le forţeze şi aş obţine porcării”, spune Oana Irina Coanta, proprietarul unui restaurant .

În acest restaurant un sfert din materia primă provine de la producătorii locali.

„În momentul acesta procentul mic din preparate din meniul nostru nu poate fi depăşit pentru că din păcate sursele nu există. Tendinţa ar fi să reuşim să luăm aproape tot din ce punem pe masă, să fie ingrediente locale de la producători locali. Un alt impediment pentru care marfa micilor producători nu ajunge în marile magazine sau în restaurante este preţul mai mare, în multe cazuri chiar dublu faţă de produsele din supermarketuri”, spune Oana Irina Coantă, proprietarul unui restaurant.

„Noi când ne uităm la raft, ni se pare că dacă scrie cozonac în stânga şi cozonac în dreapta şi la unu scrie 1 leu şi la altul scrie 2 lei, ăla de 2 lei e mai scump. Păi da nu e cozonac. Să întoarcem eticheta să vedem că are alte ingrediente. Industria alimentară ne-a oferit o soluţie: să mâncăm, să ne îndestulăm, cu bani puţini, dar nu sunt aceleaşi produse”, spune Tiberiu Cazacioc, reprezentant Slow Food România.

„Ideea e că s-a împământenit aşa o idee că dacă luăm din piaţă, tre să fie mai ieftin. Păi nu are cum. Trebuie să uităm povestea asta cu ieftin de la ţărani”, spune Oana Irina Coantă, proprietarul unui restaurant.

Legumele lui Ovidiu Preotu sunt adesea atacate de dăunători deoarece nu foloseşte chimicale pentru combaterea dăunătorilor.

„Pierderile pot să ajungă şi la 70% cum a fost în primul an când a trebuit să scoatem toată cultură de roşii din cauza unui vierme care ne-a atacat roşiile”, spune Ovidiu Preotu, legumicultor.

În plus, de multe ori clienţii ocolesc produsele care nu arată perfect.

„Retailul modern oferă soluţii dar şi reduce la unitate, adică trebuie să fie o roşie perfect rotundă care să fie lotizată şi noi nu mai avem varietate vegetală în viaţa noastră. Asta de exemplu probabil că ar fi un morcov urât”, spune Tiberiu Cazacioc, reprezentant Slow Food România.

„Feedbackul clienţilor este în general pozitiv, mai sunt şi unii clienţi care sunt obişnuiţi cu legumele din piaţă, să fie arătoase, viu colorate şi ale noastre de multe ori nu sunt chiar aşa”, afirmă Ovidiu Preotu, legumicultor.

Omorârea diversităţii este o crimă. Nu poţi să reduci totul la câteva feluri de legume şi la câteva feluri de porci”, adaugă Tiberiu Cazacioc, reprezentant Slow Food România

Deşi am putea hrăni tot Sud-Estul Europei cu alimente produse în ţara noastră, anual importăm mâncare de peste 5 miliarde de euro. Iar cei care doresc să consume alimente locale trebuie fie să se mulţumească cu oferta redusă din marile magazine, fie să caute fiecare producător în parte pe internet.