Sari la conținut

O herghelie din Bistriţa, refugiu pentru caii abandonaţi


O noua zi, un nou cal salvat de la moarte în localitatea Şieu Sfântu, din judeţul Bistriţa-Nasaud. Vorbăreţ şi tot timpul ocupat, Simi Crăciun, proprietarul hergheliei, îşi face rapid prieteni, mai ales în rândul cailor pe care îi adaposteşte atunci când nimeni nu le mai gaseşte un rost în gospodărie. A vrut să aibă o herghelie precum cea la care a crescut, dar viața l-a dus în Belgia, acolo unde, ani buni, a lucrat ca inginer electrician.

De mic visam să am o casă de lemn și cai. A fost visul meu, dar nu mă gândeam că o să am așa ceva. Lucrând în străinătate, parcă totul a venit de la sine. Lucram, făceam bani, era bine, era ok, dar când mă puneam seara în pat parcă vedeam casa mea de lemn, cu pământ mare, cu caii, să îi văd de pe geam când mă trezesc dimineața”, povesteşte Simi Crăciun.

Întors acasă, Simi şi-a investit toate economiile şi, împreună cu Ioana, soţia lui, au pus pe picioare o herghelie unde caii, de rasă sau nu, au în comun nepăsarea foştilor stăpâni. Este şi cazul lui Partout, prima pacientă, care este acum, după trei ani de tratament, vedeta adăpostului.

„Mi s-a pus pe suflet, cum se spune. Am văzut-o la căruţă. Au încercat să o pună la căruţă, să tragă, să o potcovească, chestii. Iapa e deşteaptă, are caracter mult. Refuza pentru că nu aveau răbdare cu ea. Eu am văzut ceva bun la ea. Şi am plătit o grămadă de bani pe ea, sincer”, spune Simi.

„Toţi caii cu care am început au fost cai de dat la lupi. Legaţi în pădure, daţi de mâncare la lupi. Partout, dacă nu era la mine, era de când lumea salam sau carne de lup. Şi a rămas "Caii lupilor"”, mai spune proprietarul hergheliei.

Alţi 14 cai sunt îngrijiţi cu multă răbdare la mica herghelie. Thor este un pur sânge-arab şi, deşi este dintr-o rasă faimoasă, asta nu i-a garantat şi grija din partea primului său stăpân. Când era doar un mânz, a fost părăsit la „Caii Lupilor”, iar acum, cu multă răbdare, Simi îl pregăteşte zilnic pentru participarea la concursuri de anduranţă.

„Acum, când mă duc la el, nu mă uit în ochii lui. Niciodată. Aici (la gât, n.r.) îl atacă animalul sălbatic, de obicei, şi eu pun mâna ca să vadă că nu îi fac rău”, mai spune Simi.

Herghelia are pentru cei doi soţi şi o semnificaţie aparte. Acolo au făcut nunta şi tot acolo Ioana a fost cerută în casatorie de soţul ei într-un mod original.

„Simi mi l-a dăruit aşa (calul, n.r.), zicând că e inelul meu de logodnă şi mi-a rămas mulţi ani. Am fost foarte apropiaţi! M-am zbătut mult pentru el, ca să devină un cal care poate fi folosit. Asta era problema lui, de fapt: oamenii se apropiau foarte greu de el pentru că era sălbatic şi atunci au zis "Gata, nu e bun de nimic!"”, mărturiseşte Ioana Crăciun.

Îngrijirea unui singur cal costă 600 de lei pe lună. Povestea adăpostului a devenit din ce în ce mai cunoscută şi atrage turişti din toate colţurile ţării, dar şi din străinătate.

Nu am mai văzut în altă parte să se ocupe aşa de cai, să interacţioneze aşa cu ei, să petreci foarte mult timp cu calul, de a-l lua din păşune până la a-l curăţa, a-l duce pe deal”, spune un turist.

Turiştii care vor să ia lecţii de echitaţie plătesc 450 de lei pentru un abonament de zece şedinţe.

Cei doi soţi au amenajat şi trei cabane, unde pot înnopta turiştii. Şase nopţi de cazare costă 600 de euro, bani în care intra masa, lecţiile de echitaţie, dar şi drumeţiile.