Sari la conținut

Pietriceaua, satul unde se spune că Vlad Ţepeş îi trăgea în țeapă pe boieri

Florin Şinca: satul ăsta, Pietriceaua, e unul dintre puţinele sate care au rezistat colectivizării! Sătenii s-au opus intervenţiei comuniştilor şi aicea nu a existat gospodărie agricolă sau cooperativă agricolă de producţie. Sătenii s-au păstrat liberi, aşa cum au fost strămoşii lor din neam, în neam.

De sute de ani, Pietriceaua a rămas tărâmul românesc ancorat în canoanele rânduite de ciobanii liberi... Locul unde fericirea se culege din normalitate şi lucruri aparent mărunte.

Satul moşului Vasile şi-al celor rămaşi să îngrijească tradiţia se întinde de-a lungul şi de-a latul comunei Brebu. Casele sunt rare... Dar au potcoave norocoase bătute-n prag, porţi migălos pictate şi prispe pe care cergile ţesute la gura sobei sunt scoase la aerisit, duminică, de duminică.

Tehnologia a ajuns şi în Pietriceaua! Dar când se caută unii pe alţii, sătenii aplică tot reţeta veche de comunicare. Reţeta cu... ecou!

Fără coasă şi respect pentru pământ, traiul este greu. Filosofia aceasta o ştiu, prea bine, toţi aceşti „aristocraţi ai munţilor”.

Chiar dacă nu sunt departe de oraşe, iar asfaltul a ajuns şi la ei în sat, majoritatea localnicilor ţin la muncile tradiţionale, şi îşi îngrijesc animalele din gospodărie.

La Pietriceaua Prahovei... pâna şi brânza este tratată cu... respect Satenii îi spun caşcavea, şi-o rasfaţă, ca-n vremea străbunilor, în fum rece de fag, amestecat cu malai şi cu tărâţe, ca sa-i dea aromă, culoare şi valabilitate lungă.

Satul apare în hrisoavele domnitorului Petru cel Tânăr şi se regăseşte imortalizat în pânzele lui Nicolae Grigorescu şi în capodoperele lui Ştefan Luchian.

Florin Şinca: Aici, în Pietriceaua, a venit şi domnitorul Vlad Ţepeş! În zona cea mai înaltă a satului, la peste o mie de metri, făcea judecăţi de boieri şi de cei ce săvârşeau fărădelegi. Şi îi trăgea în ţeapă!

Dacă judecăţile lui Ţepeş pe pământul moşnenilor Prahovei sunt adevărate sau nu... nu se cunoaşte exact. Este cert însă că sătenii nu-şi zăvorăsc porţile, obişnuiesc să colinde nestingheriţi livezile, de la un vecin, la altul şi... de zeci de ani, statistic, nu sunt călcaţi de hoţi. Este un loc de poveste, pe care Muzeul Satului din Bucureşti l-a inclus, în urmă cu patru ani, în... ghidul celor mai frumoase aşezări rurale din România!