Piratarea filmelor, între nevoie, ilegalitate și beneficiile pentru producători
„E ceva în natura umană. Am susţinut întotdeauna că acest filesharing e doar o extensie, într-un alt mediu, internetul, într-un mediu digital, într-o reţea, o extensie a unei practici vechi de când e lumea: a învăţa cum să împărtăşeşti cu ceilalţi diferite experienţe, bune sau rele şi aşa mai departe”, spune Constantin Vică, doctor în filosofie.
„Un număr mai mic de spectatori în România. Anul trecut, cam cu indulgenţă, un român din doi a mers la film”, afirmă Oana Stoenescu, director adjunct Ro Image.
Părerea „piraților”? Unii recunosc că nu ar da bani pe un film, alții recunosc munca celor care au produs filmul.
„Din punctul meu de vedere este OK, pentru că nu ştiu dacă eu sau tu sau oricare altcineva din câţi ai mai întreba aici, în Centrul Vechi, ar da bani pe un film, ar da zilnic bani ca să vadă un film”, sau „În primul rând, din punct de vedere al informaţiilor pe care le obţinem din aceste filme, sunt lucruri bune. Dar dacă ne gândim la oamenii care au muncit pentru aceste filme şi munca nu le e răsplătită pe măsură, ca să zic aşa, nu este bine”.
Majoritatea românilor nu-și permit să vadă ultimele producții. Și chiar dacă ar vrea, multe filme de ultimă oră nu ajung în România, nu rulează la cinematograf și nu sunt lansate pe DVD. Așa se face că cinefilii fac și ei ce pot: piratează de voie, de nevoie.
„Problema celor care fac această piraterie direct poate fi tratată direct. Dar din punct de vedere moral, eu nu văd nicio problemă. Ei pur şi simplu facilitează un acces unor oameni care n-ar avea acces la cultură. Există două-trei cinematografe în capitala ţării, poate în oraşele mari universitare, dar cum te-ai dus spre un oraş cu mai puţin de 100.000 de locuitori nu există un mediu, un loc, unde tu să distribui acel film”, consideră Constantin Vică.
„Pirateria trebuie judecată în funcţie de opţiunile pe care le ai. Pentru că dacă ţi se spune, vai cât de oribil şi cât de ilegal este, e o discuţie destul de recentă prin presa de specialitate americană. Unde tragi linia. Tragi linia acolo unde e un film pe care nu ai de unde să-l închiriezi, nu ai de unde să-l cumperi, care nu este în circuitul de cinema. Am încercat”, spune Cristi Mărculescu, critic de film.
„Visul nostru, şi el acuma este realitate, a fost să lansăm filmele odată cu Statele Unite, odată cu Europa de Vest şi asta se întâmplă. Deci oamenii nu trebuie să aştepte. Sigur că sunt zone din ţară unde nu sunt cinematografe, şi am văzut tot felul de comentarii pe site-uri, de la unii care tânjesc să vadă în cinema sau care explică faptul că trebuie să vadă acel film”, afirmă Oana Stoenescu.
„Protejezi nivelul cultural, pentru că dacă nu-i mai protejezi, nici ei nu mai creează şi nu se mai creează ce trebuie. Deci, absolut, este nevoie să încurajezi diseminarea informaţiei, protejând însă ambele părţi”, declară Traian Paicu, avocat.
Să știți însă că pasiunea pentru filme poate să vă coste chiar și libertatea. Realizarea de mărfuri pirat se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani sau cu amendă.
„În mod cert se confiscă bunurile piratate, se distrug, se caută recuperarea prejudiciului, ceea ce înseamnă beneficiul pe care l-a realizat cel care a piratat. Din punct de vedere civil, se pot acorda despăgubiri de până la trei ori valoarea pe care în mod normal ar fi putut să o încaseze autorul sau titularul de drepturi. Există o excepție în lege (...) această excepție spune că orice persoană poate utiliza în scop personal și nu mai larg decât cercul unei familii o operă fără consimțământul autorului. Astfel, pentru aparatul pe care eu downloadez, sau vizionez filmul respectiv, pentru foaia de hârtie pentru care eu am făcut o copie după o carte, pentru CD-ul sau DVD-ul pe care am copiat acel film ca să-l văd mai târziu, există o taxă care este reţinută de la producător şi de la importatori, colectată de organismele de gestiune colectivă şi ulterior ajunge la titularii de drepturi. Deci, practic, ei sunt plătiţi pentru aceste vizualizări”, explică Traian Paicu.
În fiecare an, blockbusterele sunt cele mai piratate producții. În anul 2012, „Mission Impossible: Ghost Protocol”, „The Dark Knight Rises” şi „The Avengers” au fost descărcate de peste opt milioane de utilizatori din toată lumea.
Ca să nu rămână cu sălile de cinematograf goale, "greii" din industrie au scos urgent un iepuraș din pălărie, au venit cu o soluție. Cinefilii au primit ceva ce nu aveau acasă: 3D.
„Au încercat în primul rând prin cel mai mişelesc şi mai mârşav mod posibil: Iată 3D-ul: e nou, e minunat... Există din anii 50”, spune Cristi Mărculescu, critic de film.
Până la urmă, ce pierdem atunci când nu mergem la cinematograf şi ne uităm la filme acasă?
„Pierde spectacolul. Pierde ieşirea în societate”, consideră Oana Stoenescu.
Cât de dăunătoare este însă pirateria pentru industria de film? Până la urmă, cele mai piratate blockbustere se regăsesc şi în topul filmelor cu cele mai mari încasări. „The Avengers” a fost descărcat anul trecut de 8,11 milioane de ori, însă a încasat 1,5 miliarde de dolari la box-office. În prezent ocupă locul al treilea în clasamentul producţiilor cu cele mai mari încasări din istoria cinematografului.
Un studiu realizat de Universităţile din Munchen şi Copenhaga, dat publicităţii în urmă cu două săptămâni, arată că descărcările ilegale de filme pot fi benefice pentru încasările ulterioare, pentru că cei care le văd ilegal le recomandă prietenilor.
„E un PR nesperat. Poţi să faci un film foarte bun, radical, pe care nimeni nu vrea să-l distribuie. Dacă-l vei da în reţea s-ar putea să ai nu cronici, s-ar putea să ai o reacţie populară atât de intensă, cum nu ai fi avut într-un sistem clasic de distribuţie. Poliţist, adjectiv. al lui Corneliu Porumboiu. L-am văzut şi la cinema, l-am copiat, l-am văzut acasă, l-am dat prietenilor, prietenii l-au dus mai departe, a ajuns în tot felul de locuri din lume pentru că oamenii au împărţit acel film, nu a fost distribuit. Atunci când m-am întâlnit cu regizorul, i-am şi zis: păi, am luat filmul, ce să fac. Trebuia să iau filmul. Altfel nu ar fi ajuns la alţi oameni. Uite, te fac cinste cu o bere, cât era biletul”, spune Constantin Vică.
Deşi în ultima vreme studiile spun că pirateria are și efecte benefice pentru marii producători, ei nu renunţă la lupta împotriva nelegiuiților. La ei, în America! Și asta pentru că în România nu prea se respectă legea și se piratează ca-n filme, fără probleme.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
