Sari la conținut

Reportaj Digi24. Traiul simplu din Indonezia, finanțat de autorități cu milioane de dolari

Bali este una dintre cele 17.000 de insule care formează statul indonezian. Are patru milioane de locuitori şi se întinde pe o suprafaţă de 50 de ori mai mică decât de România. Zonele rurale câştigă din ce în ce mai mult teren în faţa hotelurilor luxoase. Aventura noastră în Bali a început în satul Tunjuk din provincia Tabanan.

Străzile par pustii. Doar câţiva localnici au ieşit curioşi pe la porţi. Însă, dacă intri într-o gospodărie totul se schimbă. Balinezii se diferenţiază de restul Indoneziei prin religie. Dacă majoritatea locuitorilor ţării sunt musulmani, balinezii încă mai cred în zei. Religia hindusă de aici este unică, iar turiştii sunt fascinaţi.

Balinezii acordă o mare atenţie tradiţiei hinduse şi îşi dedică majoritatea timpului împletind aceste obiecte care însoţesc de fapt ofrandele pentru zei. De exemplu, un cuţit care a fost înscris în patrimoniul UNESCO şi poate fi găsit doar în această regiune.

Localnicii ştiu exact cum să-i introducă pe turişti în atmosfera locală. Ne-au invitat repede să învăţăm cum sunt lucrate ofrandele pentru zei.

„Nu este greu de făcut. Deja m-am obişnuit să lucrez pentru că fac asta în fiecare zi. În mod special, dacă sunt sărbători sau dacă se căsătoreşte cineva. De mult timp ştiu să fac aceste ofrande. Am învăţat de la părinţii mei care mi-au explicat de ce şi cum să le fac”, povestește o localnică.

Ofrandele au un rol esenţial în viaţa localnicilor. Nicio activitate nu începe fără a mulţumi zeilor. După lecţia de religie, localnicii ne arată cum îşi câştigă existenţa. Prima oprire, orezăria.

Pământul este lucrat ca acum o mie de ani. Utilajele performante nu au ajuns în Bali, dar chiar şi aşa, în zonă, se obţin producţii-record de orez.

Datorită sistemului de irigaţii natural şi foarte bine pus la punct, balinezii reuşesc într-un an să obţină chiar şi trei producţii de orez. Acesta este recoltat manual după care lăsat la uscat.

Sătenii ştiu cum să îmbine lucrul la câmp cu turismul. Îţi oferă repede şi o lecţie de secerat.

„Aceste pălării sunt foarte importante pentru noi. Ne protejează de soare. Foarte mulţi dintre balinezi nu vor să se bronzeze, nu vor să se ardă”, spune o localnică.

Fiind obişnuiţi cu turiştii, sătenii din Tunjuk au învăţat limba engleză. Iar unele sunt animale sacre.

„Majoritatea balinezilor nu mănâncă vită. Noi credem că vaca este un animal sacru”, spun localnicii.

Mai facem câţiva paşi şi vedem un bătrân de 80 de ani care în doar câteva secunde se urcă în vârful unui palmier înalt de 15 metri. Ia de acolo o nucă de cocos, esenţială în viaţa lui de zi cu zi.

„Pentru oamenii din această gospodărie în care ne aflăm, apa nu este o problemă pentru că poate fi găsită la tot pasul. Chiar dacă ies din curte sau merg în grădină, pot să ia o nucă de cocos şi să o spargă”, transmite Dragoș Sasu, reporter Digi24.

Şi nunţile tradiţionale sunt exploatate turistic. Tradiţia hindusă impune ca mirii să poarte costume spectaculoase şi să se supună unor ritualuri practicate doar în Bali.

În tradiţia hindusă, mireasa urmează familia mirelui. Apoi, atât la templul familiei mirelui cât şi la cel al miresei, cei doi trebuie să meargă să se roage strămoşilor.

Statul finanţează toate aceste comunităţi locale pentru ca tradiţiile să fie păstrate.

„Guvernul provincial alocă bani satelor tradiţionale. În Bali avem 1.430 de sate. Fiecare primeşte de la Guvern aproximativ 100 de milioane de rupii”, declară Nyoman Wardawan, reprezentat Ministerul Turismului din Indonezia.

Agroturismul a reuşit să atragă doar 100.000 de străini anul trecut. Autorităţile nu au un program susţinut de de devoltare a turismului rural, majoritatea investiţiilor fiind private. Cel mai de succes proiect îi aparţine Prinţului Charles al Marii Britanii, care a renovat multe dintre casele tradiţionale din satele transilvănene.