Sari la conținut

România frumoasă: Taica Lazăr, bătrânul care repară mori de apă de pe vremea lui Mihai Viteazul

Departe de zgomotul din marile oraşe, la poalele munţilor Almăj, pe un drum lăturalnic, există un loc din România frumoasă care seamănă cu peisajele din poveştile nemuritoare.

La Rudăria, localnicii îşi macină mălaiul şi grâul la morile de apă din sat. La început au fost peste 50. Acum, au mai rămas doar 22.

Miruna, reporter „Jurnal pentru copii”: În zilele noastre, puțini bătrâni se mai pricep să le dea de cap morilor atunci când se strică.

Taica Lazăr este unul dintre ei. Repară morile de apă de o viaţă întreagă, mai precis de la la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Taica Lazăr: Prima dată am fost cu bunicii mei și am făcut moara. C-o căzut stânca de aici, de sus și o căzut pe ea și a făcut-o praf. Și atunci am făcut-o din nou. În 1955 o venit iar o apă mare, iar o luat-o de tot. Am făcut-o din nou. Și iazul și moara. Și acum, în 2015 ne-o luat-o de tot.

Taica Lazăr era copil atunci când "bunu", bătrânul de la care a moştenit acest meşteşug îl lua cu el când avea de reparat o moară.

Taica Lazăr: De copil, de la școală. De când am fost la școală, în clasa a III-a, a IV-a. M-o luat bunicul la moară. Când lucrau și făceau la moară... De la bunici, străbunici am învățat lucrările cum trebuie să se facă. Ca să meargă o moară.

Mihai Otiman, administrator public: Aceste mori se folosesc de pe la 1772. Când a fost amintită prima moară. Totul s-a dezvoltat s-au ajuns la 52, apoi după inundațiile din 1950 au rămas 40 și ceva.

Taica Lazăr: Eu am 88 de ani și așa m-am pomenit cu ele... De copil. Dar am aflat scris la Reșița, la județ, că în 1545, când o fost Mihai Viteazul morile tot o fost făcute. Și de atunci se mențin în continuu. Nu se știe de câți ani sunt făcute.

Fiecare moară poartă câte un nume: Frizoanea, Popascu sau Viloanea. Dintre toate, cea mai interesanta era Îndărătnica dintre râuri, deoarece roata acesteia funcționa în sens invers acelor de ceasornic. Mai mult de atât, aceasta moară era locul de întâlnire preferat al înțelepților satului, care luau cele mai importante decizii.

Locuitorii din Rudăria sunt convinşi că morile de apă le poartă noroc. Aşa s-au născut o mulţime de superstiţii care, cu trecerea timpului, s-au transformat în reguli pe care nimeni nu îndrăznește să le încalce.

Maria Peta, ghid turistic: Eu când m-am născut mergeam, când era rândul la moară, cu mama mea... pentru că se spune că dacă te pune în coș, cât mergea moara, vorbești foarte mult.

În jurul morilor de apă din Almăj au apărut şi o mulţime de legende, în care, de cele mai multe ori, personajele principale sunt un el şi o ea, care trăiesc o iubire imposibilă.

Mihai Otiman, administrator public: Erau doi tineri, un băiat și o fată, care s-au îndrăgostit la o nuntă. Părinții băiatului erau bogați, părinții fetei... nu au fost de acord. Cei doi nu s-au putut căsători. Peste ani și ani, când erau bătrâni, s-au întâlnit la această moară. Fata, femeie bătrână, măcina; iar băiatul se întorcea cu oile de la munte. Zâna bună i-a văzut și i-a sfătuit să înnopteze la moară. Dimineața când s-au trezit au observat că moara mergea invers.

Unii săteni sunt convinşi că Ia Îndărătnica obişnuiau să vină şi oameni fără frică de Dumnezeu...

Taica Lazăr: Aici veneau niște babe care făceau vraji. De-aia i-o spus și așa... Îndărătnica.

Dacă ajungeţi în cel mai mare parc de mori de apă din Europa de Sud-Est trebuie neapărat să plecaţi şi într-o drumeţie pe Cheile Rudăriei. Peisajul este spectaculos! Trebuie doar să aveţi la îndemână o maşină de teren sau - dacă aveţi condiţie fizică - să parcurgeţi această distanţă la pas. Asta pentru că doar patru kilometri sunt asfaltaţi restul fiind la fel ca în vremurile în care pe aici treceau oştenii lui Mihai Viteazul.