Sari la conținut

Satul care a adus turiști americani încă de pe vremea comunismului. A fost nevoie de 1.000 de aprobări

Eugenia Pau are 87 de ani. Toată viața a trăit la Sibiel și din 1970 în casa ei au sosit oaspeți străini curioși să afle cum trăiesc românii din Mărginimea Sibiului. Femeia nu a învățat niciodată limba engleză, dar asta nu a împiedicat-o să se înțeleagă cu orice turist. Și se mândrește că se numără printre cei 40 de oameni cu inițiativă care, la începutul anilor `70, au avut curajul să fie diferiți. Și-au făcut o strategie și au ajuns independenți.

Cei mai în vârstă „capitaliști” din localitatea celor 400 de fumuri își aduc aminte că au avut nevoie de 1.000 de semnături din partea liderilor comuniști ca să transforme Sibielul într-un sat turistic.

Acum, dintre cei 40 de oameni care au deschis la Sibiel primele pensiuni private din România mai trăiesc doar doi: Eugenia Pau și Elisabeta Nistor.

„Nu mai ţiu minte exact anu', dar aici a venit un preot care a fost închis politic 15 ani. Şi când a venit aici a văzut prin toate casele icoane multe. Şi el le-a adunat toate şi a făcut un muzeu într-o casă veche. Şi au început să vină turiştii să viziteze. Dar puţini, foarte puţini. El a umblat prin toate ţările, a fost în America şi a vorbit cu ei să vină să viziteze aici. Şi aşa s-o înfiinţat turismul aici”, povestește Eugenia Pau.

La Sibiel există cel mai mare muzeu al icoanelor pe sticlă din Europa.

„Dacă nu ar fi fost părintele Zosim Oancea să le deschidă ochii şi mintea şi calea... N-ar fi existat o vizită şi ar fi fost un sat oarecare ca orice sat din Mărginimea Sibiului. Fără un nume în Europa cum suntem acum”, spune Ioana Albu, nepoata Eugeniei Pau.

Primii turiști care au ajuns la Sibiel erau din Statele Unite. Cei patru americani s-au cazat la Eugenia Pau. După ei a venit un grup de oaspeți francezi.

„Îi luam în câmp cu noi, le dam greble, furci, călăreau caii... Erau foarte curioşi, probabil la ei nu era aşa ceva”, spune Eugenia Pau. Când plecau, „erau foarte mulţumiţi, ne trimiteau fotografii, ne trimiteau scrisori. Întotdeauna erau foarte mulţi. Ne dădeau cadouri. Ce nu se găsea aici!”, rememorează tanti Eugenia.

Comuniștii interziceau cu desăvârșire ca în presa românească să apară articole despre agroturismul de la Sibiel. Așa se explică de ce aproape toți turiștii care ajungeau în satul din Mărginimea Sibiului erau străini.

„Chiar şi în Sibiu existau oameni care nu ştiau că la Sibiel există un muzeu de icoane pe sticlă. Pentru că nu se spunea. Se spunea în presă din străinătate, dar nu în România”, explică Eugenia Pau.

După anul 1990, agroturismul de la Sibiel a prins avânt. Acum, cei 400 de locuitori au 37 de pensiuni. Toate respectă aceleași reguli, pe care Eugenia Pau le-a învățat în urmă cu patru decenii.

- Cum aţi reuşit că în 40 de ani să nu primiţi nicio reclamaţie?

- Cred că ne-am silit să facem tot ce trebuie să fie bine. Toţi turiştii veneau şi au fost foarte mulţumiţi. N-aveam condiţii, aveam WC-ul în curte, să spălau la la robinetul din curte. Dar totuşi le plăcea. Îi urcam în căruţă... Venea mai mult tineret. Americani şi francezi. Francezii veneau şi mulgeau vacile, se sculau, se îmbrăcau cu cizme şi mergeau în grajd. Şi americanii nu ştiau nici să mănânce. Beau lapte şi apoi rachiu, povestește Eugenia Pau.

Cei care o cunosc pe tanti Eugenia spun că deși femeia nu are studii de specialitate poate scrie, oricând, un manual de marketing în turism. Sfaturile ei pentru proprietarii de pensiuni sunt simple, dar eficiente: „Să le vorbească frumos, să se poarte frumos, cât de supăraţi ar fi. Să vorbească cu omul să se simtă bine. Să le dai şi ce ai, şi ce n-ai. Dacă nu le place o mâncare, le dai alta. Şi omul să plece mulţumit. Şi împăcat”.

La Sibiel rezistă și acum un obicei vechi de 50 de ani: atunci când un turist ajunge în satul din Mărginime, el este plimbat cu căruța - gratuit - până la pensiunea la care este cazat.

Iată câteva impresii:

- Ce vă place cel mai mult, aici, în Sibiel?

Turist american: Iubesc peisajul, casele, oamenii, mâncarea. Este o vacanță deosebită.

Turist belgian: Am venit special pentru biserică. Pentru că este special și nu avem așa ceva acolo. Iar doamna de acolo este foarte prietenoasă. Suntem aici de o săptămână și am văzut o mulțime de lucruri...

Alt turist american: Îmi place să vin la țară, să văd cai, iarbă, oameni...

Satul în care până la începutul anilor '70 nu călca picior de turist a ajuns acum în topul destinațiilor de vacanță din România. Oaspeții de la Sibiel se pot plimba cu căruțele, pot pedala pe cele două trasee special create pentru cicliști sau pot vizita satele ciobanești din Mărginimea Sibiului, lacurile sărate de la Ocna Sibiului sau stațiunea de munte Păltiniș.

O noapte de cazare la pensiunile din Sibiel costă între 70 și 150 de lei.