Scrumbia la țăcălie, un deliciu ce nu trebuie ratat dacă ajungeți în Galați
Gălăţeanul Aurelian Tudor este pescar profesionist, cu acte şi autorizaţii în regulă, dar pescuieşte mai degrabă din pasiune. Economia de piaţă l-a plimbat prin mai multe locuri de muncă, dar până la urmă a decis că nimic nu se compară cu pescuitul din lotcă, legănat de Dunăre.
Plasele lungi de 200 de metri sunt aruncate de-a latul fluviului şi trase cu măiestrie apoi în cursul apei. Apoi, din barca pornită în aval, pescarii îşi fac speranţe că se întorc la mal cu o captură suficientă.
„Recolta după o oră jumate de aşteptat. Prima scrumbie, a doua scrumbie... a treia”, spune Aurelian Tudor.
Pe seară, după câteva ore de înfruntat vântul îngheţat şi cu palmele crăpate de frig şi de trasul plaselor înapoi în barcă, vine şi răsplata.
- Pescarul cu mormanul de peşte în faţă, cum îşi conduce barca.
Ziua de muncă s-a sfârşit şi trebuie răsplătită cu o masă pregătită cât ai clipi din ochi. Nu e nevoie decât de câteva scrumbii mai mari şi de mâinile care ştiu să le cureţe repede.
- O crestăm. Oleacă de sare şi direct la ţăcălie.
- Asta e reţeta?
- Asta e cea mai bună.
Peştii sunt potriviţi în ţepuşe de salcâm trecute prin foc, să-şi piardă amăreala, apoi se fixează deasupra vetrei improvizate în care ard lemne de salcie. După aproape o oră, masa este gata.
- Aşa se mănâncă scrumbia tradiţional la Galaţi
Gustul unic al acestui peşte care vine din apele Mării Negre în cele ale Dunării ca să îşi depună icrele este efectul unor transformări suferite pe acest traseu, unde carnea scrumbiei devine dulce şi savuroasă
„Cu cât scrumbia se depărtează de mare, cu atât mai mult apar diferenţe în ceea ce priveşte compoziţia biochimică a cărnii. Când migrează în Dunăre, scrumbia nu se mai hrăneşte. Şi atunci, pentru nevoile energetice, ce face? Consumă din rezervele corporale. Primul ingredient, ca să spunem aşa, care se consumă sunt grăsimile”, explică prof. Lucian Oprea, Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi.
Amatorii de peşte nu ştiu aceste detalii, dar spun că scrumbia de la Galaţi nu are egal. Aşa se şi explică de ce ideea unui festival dedicat a devenit foarte repede o tradiţie apreciată atât de localnici, cât şi de turişti.
„Este un festival cu o tradiţie destul de recentă, are ceva ani în spate. Am putea spune că este unic în felul lui pentru că deşi suntem suficiente oraşe pe malul Dunării şi chiar porturi la mare, la Galaţi este unicul festival de acest gen”, spune Laura Panaitescu, Centrul Cultural „Dunărea de Jos”.
Scrumbia de Dunăre nu este catalogată drept produs tradiţional şi probabil nici nu va fi. Dar asta nu-i împiedică pe gălăţeni să aştepte în fiecare primăvară sezonul în care să se bucure de gustul inconfundabil al acestui peşte.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
