Sari la conținut

Singurul român angajat la Metropolitan Opera din New York

Cea mai mare operă din America şi una dintre cele mai mari din lume este locul de muncă al românului Vlad Iftinca. Un loc în care, seară de seară, 4.000 de oameni vin să asculte cele mai bune voci şi să vadă cele mai vestite spectacole de opera.

Vlad este este mâna dreapta a lui James Levine, dirijor, pianist şi director muzical al Operei Metropolitan de aproape 40 de ani. Şi, chiar dacă trăieşte visul american, funcţia lui nu înseamnă privilegii, aşa cum ne-am putea gândi, ci o mare responsabilitate.

Pentru mine, cel mai greu lucru a fost munca continuă, fără nici un pic de odihnă şi nivelul la care ţi se cere să fii în fiecare secundă. Eu am avut premiere şi de anul nou şi două spectacole de anul nou la care a trebuit să fiu prezent. Asta a fost cel mai greu, să te poţi menţine la acelaşi nivel tot timpul pentru că este o concurenţă imensă, foarte mulţi pianişti, foarte mulţi cântăreţi trăiesc în New York şi se zbat ca tineri să răzbată şi este foarte greu. E o lume foarte dificilă şi de asta m-am lovit, pentru că a trebuit să muncesc de zece ori mai mult decât eram obişnuit”,a spus Vlad Iftinca.

Dar a muncit, pentru că aşa a fost învăţat de mic. Vlad a copilărit la Iaşi, într-o familie de artişti. Mama a fost mezzo-soprană, iar tatăl, balerin.

Copilăria aici nu a fost uşoară, a fost foarte greu, pentru că mama a fost foarte severă cu mine şi îi mulţumesc pe această cale pentru că a creat în mine acea responsabilitate pe care aş vrea să o văd şi în generaţia tânăra de astăzi. Acea responsabilitate şi acea nemulţumire, câteodată, pentru că întotdeauna putem aspira la ceva mai bun. Nu există o limită şi nu există perfecţiune”, a spus Vlad Iftinca.

Vlad consideră că educaţia pe care a primit-o in Romania l-a ajutat să ajungă departe.

Disciplina a fost foarte importantă şi am avut parte de profesori foarte buni în România. Nu ştiu cum este acum, dar atunci era o educaţie completă”, a spus Vlad Iftinca.

Dorinţa de a învaţă a rămas intactă în toţi aceşti ani. Întâlnirile cu marii artişti nu au fost prilej de a face un „selfie", ci de a fura meserie.

Când am intrat la Metropolitan Opera, trăiam 18 ore pe zi în teatru. Am stat la foarte multe spectacole în culise şi am observat. L-am văzut pe Domingo cântând, Flemimng şi îi vedeam de foarte aproape. Şcoala pe care am învăţat-o, cum aceşti oameni crează momentul şi cum spun textul şi fiecare frază. Din acea experienţă, numai uitându-te la ei, am învăţat imens”, a adăugat Vlad Iftinca.

Dar şi ei au învaţat de la el. Meseria lui Vlad, de corepetitor, înseamna să îi ajute chiar şi pe cei mai buni artişti să se perfecţioneze. Rescrie partituri pentru orchestră, le transcrie fonetic pentru artişti, le învaţă pe dinafară, le cântă, dirijează şi repetă. Nu este în lumina reflectoarelor, dar faptul ca nu este faimos nu îl face mai puţin respectat.

Eu nu am ştiut până am ajuns în America că această profesie de corepetitor poate fi atât de respectată şi atât de importantă. Eu ştiu fonetică la toate limbile, inclusiv rusă şi vă pot scrie un text în sunete fonetice. Stil, istoria operei, într-un fel să ştii cum să-l ajuţi pe cântăreţ să îşi menajeze vocea sau să îi dai un anumit sfat din punct de vedere al tehnicii, fără să intri într-o lecţie de canto. Toate aceste lucruri sunt foarte respectate în străinătate să ştiţi”, a mai spus Vlad Iftinca.

Românul pregăteşte, de şapte ani, tinere talente. S-a spus despre el că le hotărăşte soarta, dar el crede că poate cel mult să le-o influenţeze.

Traiectoria unui cântăreţ, cariera nu se poate hotărî. Depinde de foarte multe lucruri. Depinde de noroc, disciplină, de sănătate, de foarte multe lucruri. Multe cariere au fost scurte, unele au longevitate în ziua de azi, cântăreţii din păcate sunt împinşi către roluri foarte grele, la un timp foarte fraged în cariera lor şi câteodată nu e bine, întotdeauna trebuie găsită acea balanţă perfectă în cariera unui cântăreţ tânăr”, a mai spus Vlad Iftinca.

Metropolitan Opera este un loc în care eleganţa este încă la mare preţ. „Toată lumea se îmbracă la papion la premiere. E o atmosferă, mai ales gala de deschidere a stagiunii aduce întodeauna celebrităţi şi din film, teatru, lumea artistică. Se păstrează foarte mult”, a mai povestit Vlad Iftinca.

Dupa 20 de ani de când a plecat din România, Vlad Iftinca a revenit la Opera din Iaşi pentru un spectacol în regia lui Andrei Şerban. Omul care lucrează cu cei mai mari artişti ai lumii a fost copleşit de emoţiile de acasă.

„De la maşinişti, până la ultimul om din orchestră, baletul, corul, soliştii m-au primit cu mare căldură...Una dintre experienţele cele mai frumoase pe care le-am avut în viaţă”, a mai spus Vlad Iftinca.

Pe Vlad, experienţele frumoase îl aşteaptă în fiecare zi. Exista însă un preţ al reuşitei sale.

Cred că cel mai mare sacrificiu, mai ales când trăieşti într-un oraş mare că New York-ul şi într-adevăr răzbaţi că să ajungi la o instituţie de renume, este în viaţă personală. Este foarte greu să îţi găseşti prieteni şi în teatru oricât ai avea prieteni sunt cei pe care îi vezi în fiecare zi în sala de repetiţii. Este foarte greu. Trebuie să îţi creezi o anumită, chiar dacă sună cuvântul nepotrivit, un anumit egoism. Trebuie să fii foarte puternic să rezişti. În teatru se lucrează cu personalităţi foarte foarte mari şi mai sunt mici certuri”, a relatat Vlad Iftinca.

De doua decenii, Vlad Iftinca îşi scrie partitura succesului. Pe lângă talent, ea presupune multă muncă, perseverenţă şi sacrificii.