Sari la conținut

TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE. Mituri și adevăr despre hipnoză

Filmele au contribuit la apariţia unor mituri care înconjoară şi astăzi hipnoza.

Mitul controlului total. Sunt multe persoane care consideră că persoana aflată în transă îşi pierde capacitatea de auto-control şi că inductorul, hipnotistul, poate să manipuleze, să modeleze comportamentul celuilalt după propria voinţă. Deci este un lucru complet fals”, spune prof. univ. dr. Ion Dafinoiu, Preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză Clinică şi Terapie Ericksoniană.

Cu alte cuvinte, în cadrul hipnozei nu puteţi fi păcăliţi să imitaţi anumite animale sau să faceţi lucruri jenante.

„Inconştientul nu poate fi forţat! Nu poţi fi forţat să faci ce nu vrei să faci”, spune și dr. Crista Darie, psihoterapeut în hipnoză Eriksoniana şi tehnici de relaxare.

„Dacă cineva nu doreşte să fie hipnotizat, nu poate fi hipnotizat”, adaugă Ion Dafinoiu.

Pentru a înţelege ce este cu adevărat hipnoza trebuie să ştiţi mai întâi ce este o transă.

„Tuturor ni se întâmplă să intrăm în transă şi să ieşim spontan în fiecare zi”, spune Crista Darie.

Atunci când conducem maşina şi nu ne concentrăm atenţia explicit pe ceea ce facem starea mentală este una care e uşor modificată, deci nu este una de atenţie vigilentă”, spune Adina Bortă - psihoterapeut în hipnoză clinică Ericksoniană.

„De pildă, vedem un film care ne pasionează foarte mult. Într-o astfel de situaţie, să numim partea conştientă controlează minimal ceea ce se întâmplă în jur, în timp ce o altă parte din noi plonjează într-o cu totul altă realitate, adică depăşeşte graniţa dintre realitate şi ficţiune şi uite aşa confundăm imaginile de pe pereţi cu realitatea”, explică Ion Dafinoiu.

Cineva ne strigă. Trebuie să repete pentru că nu auzim. Suntem conştienţi în acele momente? Suntem! Ne poate face cineva să facem ceea ce nu vrem să facem? Nu, Asta este şi la transa hipnotică”, spune și Crista Darie.

„Transa hipnotică presupune această stare de disociere. O parte din noi controlează minimal ce se întâmplă în jur. Aici. Acum. În timp ce o altă parte, inconştientul cum o numesc psihologii, se află în cu totul alt loc”, spune Ion Dafinoiu.

Aceste stări sunt asemănătoare cu cele ale unei transe hipnotice. Un alt mit este acela că o persoană aflată în transă doarme, iar la sfârşit nu îşi va mai aminti nimic. Transa nu este însă somn.

„Hipnoza nu este somn. Lucrul ăsta e dovedit prin foarte multe cercetări: statusul electro-encefalografic al persoanei este diferit în somn faţă de transă. În timpul somnului pe electroencefalogramă apar unde lente, delta, theta, în timp ce în timpul transei creierul nostru este într-o stare activă, de obicei cu densitate mai mare de unde alfa”, spune Ion Dafinoiu.

La ce ajută însă o terapie prin hipnoză?

„De la stres până la obiceiuri pe care le avem şi la care am vrea să renunţăm, dar printr-un exerciţiu de voinţă nu reuşim. Un exemplu clasic pentru care hipnoza este folosită e lăsatul de fumat; deci a deveni nefumător e un lucru mai uşor atunci când sunt folosite tehnicile hipnotice”, spune Adina Bortă.

„Eu am în terapie pacienţi cu tulburări de comportament alimentar. De cele mai multe ori tulburările de comportament alimentar au o imagine negativă privind propriul corp. Hipnoza, psihoterapia în general poate influenţa persoana în dezvoltarea unei imagini mai pozitive în legătură cu propria persoană, de asemenea poate influenţa stilul de viaţă”, spune Ion Dafinoiu.

Atenţie, însă. În cadrul unei terapii, hipnoza poate face mai mult rău decât bine dacă este efectuată de o persoană neacreditată.

„Pentru a practica hipnoza trebuie să ai studii superioare, de cele mai multe ori psihologie, medicină”, spune Ion Dafinoiu.

Sunt însă persoane care nu cred deloc în hipnoză.

„Vi s-a întâmplat să fiţi atât de absorbiţi de un film încât să vă apuce râsul plânsului sau să uitaţi cum trece timpul? Sau vi s-a întâmplat să visaţi cu ochii deschişi? Și răspunsul este da, majoritatea pot răspunde cu da, înseamnă că au capacitatea de a dezvolta o transă”, spune Ion Dafinoiu.

Mulţi rămân încă sceptici. Alții, însă, cred că hipnoza este o soluție rapidă pentru problemele lor.

„Văd hipnoza ca un fel de psiho-chirurgie. Vin. Le-am indus o transă, eu umblu la softuri, acolo, schimb progamul şi l-am trimis vindecat acasă. Lucrurile nu stau aşa. Eu îi întreb... contează foarte mult ca pacientul meu să dorească, să fie motivat, să abandoneze tutunul, alcoolul, sau drogul... iar rata de succes în dependenţe este la jumătate fată de toate celelalte tulburări: fată de depresie şi anxietate cam la jumătate. Tocmai pentru că motivaţia contează foarte foarte mult”, spune Ion Dafinoiu.

La polul opus al hipnozei clinice, adică cea realizată de psihologi, se află hipnoza de scenă sau de stradă. Aceasta nu are ca scop rezolvarea unei probleme, ci este doar o modalitate de relaxare şi amuzament.

Andrei Loiso şi Andrei Voicu spun despre ei că sunt hipnotiști. Nu au urmat o facultate de profil, ci au făcut cursuri acreditate de hipnoză. Astfel pot susţine spectacole de hipnoză în cluburi sau pe stradă.

„Nu prea ştiu de hipnoză de scenă. Din câte ştiu eu la noi hipnoza de scenă nu s-a mai făcut din anii 60. Făcând lucrul asta am zis: hai, de ce să nu fim noi?”, spune Andrei Voicu.

„Oamenii reacţionează în mod diferit. În general noi dorim şi le oferim o experienţă plăcută, depinde de aplicaţii. Ne focusăm pe experienţe plăcute, ne focusăm pe partea de relaxare şi pe partea de bună dispoziţie şi oamenii, în general, se simt bine”, adaugă Andrei Loiso.

După ce se relaxează, unele persoane ascultă şi urmăresc atât de bine indicaţiile hipnotistulului, încât ajung să facă lucruri care par imposibile.

„Unele persoane sunt uimite observând că există o altă parte a minţii lor care ascultă ceea ce se întâmplă, care pune în aplicare nişte instrucţiuni poate chiar fără să le analizeze. Se miră: uite mi s-a ridicat mâna şi eu n-am făcut nimic că mâna mea să se ridice sau: braţele mele au rămas lipite sau am rămas lipit de scaun şi încercam în mod sincer evident să fac acel lucru să mă desprind şi totuşi ceva s-a întâmplat”, mai spune Andrei Loiso.

Aceste lucruri nu se pot face însă fără voia persoanei hipnotizate. Aceasta îşi poate simţi mâna mai uşoară sau mai grea, dar nu poate jefui o bancă.