O nouă ipoteză în cazul morții solistului trupei AC/DC

Data publicării:
Sutry Promo
Foto: Gulliver/Getty Images

Bon Scott, solistul trupei AC/DC între anii 1974 şi 1980, ar fi murit din cauza unei supradoze de heroină şi nu a intoxicaţiei cu alcool, susţine Jesse Fink în cartea biografică „Bon: The Last Highway: The Untold Story Of Bon Scott And AC/DC’s Back In Black”, lansată miercuri.

Sutry Promo
Foto: Gulliver/Getty Images

Volumul - bazat pe numeroase interviuri şi cercetări - examinează viaţa lui Bon Scott şi ultimele ore de dinaintea morţii sale, care a survenit în Londra, pe 19 februarie 1980.

Fink, care a mai scris „The Youngs: The Brothers Who Built AC/DC”, pune sub semnul întrebării ideea că Scott a murit după o noapte în care a consumat o mare cantitate de alcool în clubul Music Machine.

Jesse Fink i-a intervievat pe Paul Chapman şi Pete Way de la UFO, dar a căutat şi găsit alte figuri cheie - cum ar fi fosta iubită a artistului, Margaret ‘Silver’ Smith - şi a dezvăluit noi informaţii cu privire la ce s-a întâmplat între plecarea lui Scott cu prietenul lui Alistair Kinnear, cu care era în noaptea respectivă, din club şi momentul descoperirii trupului neînsufleţit al artistului în maşina parcată în faţa casei lui Kinnear.

„Am vorbit cu Paul Chapman şi Pete Way timp de mai multe ore, rememorând. Şi am descoperit, pe măsură ce am privit mai atent, că poveştile lor lor se susţin când vine vorba despre detalii importante. Silver Smith şi Joe Fury nu au negat că Chapman a fost sunat  pentru a-i fi dată vestea morţii lui Bon, apoi Chapman l-a sunat pe Way pentru a face rost de un număr de telefon al AC/DC”, a declarat autorul pentru revista Classic Rock.

Bon Scott, născut pe 9 iulie 1946, a trăit în Kirriemuir, regiunea Angus din Scoţia, până la vârsta de şase ani, când s-a mutat împreună cu familia în Australia. Bon Scott a fost solistul formaţiei AC/DC timp de şase ani, între 1974 şi 1980, când a murit. Vocea lui apare pe albumele „High Voltage” (1975), „T.N.T.” (1975), „Dirty Deeds Done Dirt Cheap” (1976), „Let There Be Rock” (1977), „Powerage” (1978) şi „Highway to Hell” (1979).

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri