Sari la conținut

Lacul de sub pământ din Munții Harghitei, care amintește de un film SF

Munţii Harghitei sunt, cu siguranţă, un izvor nesecat de minuni naturale; un loc sălbatic din inima ţării, în care merită să petreceţi măcar câteva zile de concediu. Nu vă va părea rău. De la peisaje care abundă de un verde crud, cu păduri răcoroase, până la decoruri care ne amintesc de lumile fantastice din filmele SF, toate vă vor bucura ochii şi vă vor umple de linişte. Un astfel de loc este Tinovul Mohoş, o întindere de mlaştini adăpostite într-un crater de vulcan.

La câteva sute de metri de celebrul Lac Sfânta Ana, din Masivul Ciomatul Mare, se găseşte un loc mai puţin cunoscut turiştilor, dar, poate, cu mult mai spectaculos. Ascunsă între păduri dese de conifere, întinderea de mlaştini seamănă, mai degrabă, cu o căldare în care s-au amestecat măruntaiele pământului.

„Peisajele din jurul nostru, mie una, îmi amintesc de poveştile fantastice ale lui Jules Verne şi să ştiţi că nu suntem foarte departe de acest imaginar. În locul în care ne aflăm putem să spunem că se suprapun două lumi. Vorbim, pe de o parte, despre cea în care ne aflăm noi iar de cealaltă parte vorbim despre lumea adâncurilor, a apelor subterane care merg chiar şi câteva zeci de metri spre inima pământului şi de care nu ne despart decât patru metri de pământ moale”, spune Sorina Secelean, reporter Digi24 Braşov.

Ghidul rezervaţiei ne povesteşte cum s-a format, acum 32.000 de ani, acest loc de poveste.

„Atunci a fost prima erupţe vulcanică, s-a format un crater imens, în care s-a adunat apă de ploaie şi zăpadă, s-a format un lac, cu o adâncime de 60 de metri, cu o suprafaţă de 80 de hectare”, afirmă Gabriel Hadâmbaş, ghidul rezervaţiei.

La aproximativ 3000 de ani după acest moment, a erupt al doilea vulcan, în craterul căruia s-a format utlerior Lacul Sfânta Ana, aflat la doi kilometri distanţă. Cenuşa şi lava aruncate atunci au umplut lacul mare, existent cu sedimente şi cenuşă.

După un timp, pe suprafaţa apei, a rămas un strat de cenuşă, care, de la efectul soarelui şi a apei, s-a crustificat, s-a format o crustă, pe care a putut să se depună muşchiul din familia şpagnum, care în timp a murit, s-a regenerat şi a murit din nou, s-a transformat încet-încet în turbă. A început să se extindă, era o apă mai mare, între timp s-a segmentat”, adaugă Gabriel Hadâmbaş, ghidul rezervaţiei.

Aşa ajungem la povestea lacului subteran de astăzi. Din loc în loc, ochiuri de apă neagră îşi fac apariţia.

„În apă se găseşte tanină, de la tanină vine aciditatea apei, se face acidul tanic; acidul tanic se găseşte şi în vin şi din cauza asta, apa este acră”, spune Gabriel Hadâmbaş, ghidul rezervaţiei.

Tinovul Mohoş este de şase ori mai mare ca suprafaţă şi de zece ori mai adânc decât lacul Sfânta Ana. Lucrurile cu adevărat impresionante se petrec chiar sub paşii noştri.

„La o privire mai atentă ni se descoperă un întreg univers mărunt, care există aici în mod excepţional. Vorbim despre un loc unic în ţara noastră, în care trăiesc foarte multe relicte glaciare, o parte dintre ele plante insectivore, aşa cum este această Drosera Obovata sau Roua Cerului, denumită astfel datorită picăturilor lipicioase şi acide de pe corpul său, care atrag şi reţin prada”, relatează Sorina Secelean, reporter Digi24 Braşov.

Cel mai adesea, victime cad frumoasele libelule.

„Mai aproape de lăcuşoare, au rămas nişte plăntuţe, tot relicte glaciare, cum ar fi rozmarinul de tundră, care este foarte frumoasă, dar nu poate fi atinsă, pentru că este otrăvitoare, poate fi mortală”, spune Gabriel Hadâmbaş - ghidul rezervaţiei

În primii ani ai secolului trecut s-a încercat o desecare a zonei, pentru exploatarea turbei. Deşi încercarea a eşuat, o parte considerabilă din apa de suprafaţă a dispărut atunci. Din 38 de lacuri au rămas 17.

„În acest loc a fost un lac, ca celălalte lăcuşore, însă în timp a crescut vegetaţia pe deasupra, s-a depus un strat de muşchi din specia Şpagnum şi este o zonă periculoasă unde dacă călcaţi, vă duceţi până la fund, asta înseamnă 30-40 de metri”, spune Gabriel Hadâmbaş, ghidul rezervaţiei.

Doar două lacuri sunt vizitabile astăzi. Unul cu o adâncime de 17 metri, celălalt de 22 de metri. În jurul lor roiesc patru specii de libelule şi 108 specii de păianjeni. Tufişurile adăpostesc şerpi şi rozătoare. Ele fac anual obiectul atracţiei pentru mai bine de 40.000 de turişti din toată ţara şi din afara ei.

Unii vin aici şi zăbovesc chiar şi câteva zile. Majoritatea au făcut, fără să vrea, şi cunoştinţă cu fauna mare a zonei, tentată de fructele de pădure şi mai ales de afinele care cresc din abundenţă printre muşchi.

Tinovul Mohoş este rezervaţie naturală de interes naţional din anul 2000.