Sari la conținut

Primul sat turistic al României trăiește după regulile vieții arhaice

Înfipt în coasta Pietrei Craiului, Şirnea pare desprins dintr-o poveste de demult. 300 de suflete locuiesc aici, în căsuţele bătrâne, învelite cu şindrilă, peste care domneşte o linişte dumnezeiască. Munţii, parcă scuturaţi de poveri, ascultă parcă moţăind poveşti nemaiauzite. Nici nu ne miră că turiştii care ajung aici parcă se trezesc în altă lume.

Am vizitat locul acela în care se face brânza, stâna. Ne-au arătat cum fac brânza, i-am urmărit cosind, pregătind fânul.”

 ***

Oamenii sunt foarte prietenoşi şi săritori. Chiar dacă nu cunoaştem limba, se străduiesc să ne îndrume şi reuşim să comunicăm. Vremea este perfectă, sunt flori peste tot, este un loc special.”

***

Este un loc foarte pitoresc, foarte frumos. Şi, ca să citez o colegă de-a mea, Dumnezeu este cel mai frumos pictor, cum a pictat munţii şi peisajele cu văcuţe, cu animăluţe, cu flori.”

În 1968, în urma unei reorganizări administrative, din comună, Şirnea redevenea sat, iar Primăria se muta la Fundata. În clădirea fostei Primării, tatăl lui Radu Frunteş, fost dascăl în sat, a reuşit să adune tot ce au avut şirnenii mai de preţ.

Radu Frunteş, etnolog: „În această clădire şi în acest muzeu nu sunt vitrine, nu sunt paiaţe dinalea din ipsos pe care să pui costumul. E ca şi cum vizitezi o casă, casa unui bătrân, unui om. Copilul vine şi poate să pună mâna pe cartea asta, poate să pună mâna pe firul ăla de cânepă, sau pune mâna pe leagăn sau ia prepeleagul ăsta, da?” 

Cele şapte încăperi vizibil afectate de trecerea timpului şi de indiferenţa autorităţilor, adăpostesc un real tezaur: cărţi, icoane, obiecte de uz casnic, de la pleduri la ulcele pictate manual, opinci, ii şi tot felul de mărunţişuri vechi de zeci şi sute de ani, adunate de pe la casele şi de prin podurile localnicilor mai cu dare de mână.

Radu Frunteş, etnolog: „Această carte de rugăciuni, e scrisă în alfabet chirilic, literele sunt ruseşti însă înţelesul este românesc. Este o carte îmbrăcată în copertă din piele de viţel. Din ce an este? Dinainte de 1800.”

Oameni de munte, vânjoşi şi rezistenţi, șirnenii au fost nu doar buni gospodari ci şi sportivi excelenţi.

„Aici avem un trofeu pe care Comitetul Internaţional Olimpic de la Lausanne l-a oferit României pentru ceea ce la Şirnea se întâmplă de peste 30 de ani: celebrarea zilei de 23 iunie, sport şi responsabilitate socială. Vreau să vă spun că în anii '50 România avea loturile de schi fond cu sportivi din Şirnea şi Fundata.”

Generaţii întregi de schiori s-au pregătit în Şirnea unde, acum aproape cinci decenii, a fost amenajată şi o pârtie de schi.

Sorina Secelean, reporter Digi24 Braşov: „În anii '70, la Şirnea, a fost amenajată pârtia de schi, cu o lungime de 900 de metri. Tot atunci, prima porţiune, de 200 de metri, a fost electrificată ca să poată fi folosită şi noaptea. Aici veneau în cantonamente şi se antrenau loturile de schiori care apoi participau la competiţii naţionale şi internaţionale.”

Liniştea, aerul curat şi peisajele idilice atrag în sat turişti de peste tot. Aici, însă, turismul este practicat cu responsabilitate, respect şi grijă pentru natură. Cei câţiva proprietari de pensiuni de aici îşi închiriază camerele la preţuri modice - 30 - 60 de lei camera. La Şirnea, din păcate nu prea ai din ce trăi dacă nu creşti animale sau nu faci turism. Cea din urmă îndeletnicire e o adevărată provocare: drumul de acces în zonă e foarte prost şi-i face pe mulţi turişti să se întoarcă din drum.