Sari la conținut

Ajutoarele publice pentru IT: drumul de la bune intenții la rezultate

Sectorul IT devine tot mai semnificativ pentru PIB-ul României și este considerat una dintre industriile de viitor din țară. În 2015, tehnologia și comunicațiile au ajuns la o pondere mai mare din PIB decât agricultura: 5,7%, cu o creștere de 13%.

Evoluțiile pozitive nu au fost ignorate de autorități, care au pornit diverse programe menite a sprijini o industrie promițătoare pentru economia Romaniei.

Din păcate însă, în ciuda acestor intenții, de multe ori măsurile au fost luate fără o întelegere corectă a industriei și s-a ajuns la efecte contrare intereselor industriei.

Spre exemplu, o abordare bine intenționată, care nu a fost pusă în contextul realităților din domeniu, este reprezentată de ajutoarele de stat din domeniul IT.

Foto: Guliver/ Getty Images

Din 2012 a existat o schemă de ajutoare de stat, cu scopul de a crea locuri de muncă. Condiția era să se creeze minim 200 de locuri de muncă, iar valoarea ajutorului de stat să se întoarcă în decurs de 5 ani la buget, prin impozitele și taxele datorate (impozit pe profit, taxe salariale, contribuții sociale, etc.). Practic, zice statul, te ajutăm pe tine, companie mare, să creezi locuri noi de muncă.

În teorie, suna bine. În practică, statul s-a împușcat în picior. Iată de ce:

1. Se creează locuri noi de muncă pentru anumite companii, dar nu se generează locuri noi de muncă.

Industria IT are de mulți ani un deficit de forță de muncă pe piață. Universitățile nu pot să scoată de pe băncile facultăților suficienți absolvenți pentru a acoperi cererea industriei. Implicit, nu există în IT șomeri care să fie absorbiți de acest program de stimulare al statului.

Întrebarea logică atunci este: de unde vin aceste locuri noi de muncă? Răspunsul e simplu iar firmele mici, precum cea pe care o conduc eu, îl știu foarte bine: noile locuri de muncă sunt de fapt oameni atrași de la alte firme  — companiile mari pot să-i atragă cu salarii mai bune, indirect subvenționate de către stat, prin aceste ajutoare.

Se creează de fapt o concurență neloială între firmele care beneficiază de ajutoarelor de stat și cele care nu o fac. Apare astfel o distorsiune a pieței de muncă.

2. Statul iese pe pierdere: ajutorul de stat nu se întoarce înapoi, la valoare netă.

După cum scriam mai sus, avem o piață extraordinar de competitivă, în care salariile au crescut foarte rapid în ultimii ani — și implicit și banii colectați de către stat (deși există o scutire de impozit aplicată angajaților din  IT, statul tot colectează sume foarte importante din plata tuturor contribuțiilor sociale).

Cum ajunge statul să piardă:

a) În primul rând, așa cum am spus mai sus, nu se creează locuri noi de muncă, ci doar se mută locuri de muncă de la companii plătitoare de contribuții la stat către companii beneficiare ale ajutorului de stat.

Cu alte cuvinte, statul nu generează venituri noi la buget prin noile locuri de muncă, doar le mută de la un contribuabil la altul. Astfel, tot ajutorul de stat plătit în avans este de fapt un grant, care pe poziție netă nu generează nici un venit adițional la buget.

b) Mai mult, s-ar putea ajunge la situația în care acele companii care nu sunt beneficiare ale ajutoarelor de stat să fie forțate să treacă salariile de pe forma de carte de muncă (cu toate plățile aferente) pe forme de optimizare, forme “gri”, care, deși legale, duc la pierderi bugetare. Mă refer la contracte de prestări servicii, PFA și altele, folosite de companiile care nu beneficiază de ajutoare de stat pentru a rămâne competitive pe piața muncii. Din nou, pierdere netă.

Alte argumente pentru care ajutoarele de stat din IT au fost în detrimentul pieței

3. Sunt afectate companiile mici, majoritar românești, și beneficiază companiile mari, majoritatea multinaționale, sau cele care folosesc România pentru eficientizarea costurilor.

4. Va duce la creșterea salariilor și scăderea competitivității în domeniul IT. În momentul în care ajutoarele de stat vor dispărea, costurile vor crește, ducând competitivitatea globală a industriei în jos. Într-adevăr, acest lucru se întâmplă și natural, cât timp dezvoltarea merge pe o valoare de “low cost” și outsourcing, dar o asemenea accelerare poate să prevină piața să se adapteze noilor realități.  

O soluție ar putea fi scheme de ajutoare de stat și stimulente fiscale pentru inovație, cercetare și așa mai departe, care să stimuleze generarea de valoare adăugată tot mai mare, precum și acapararea de către firmele românești a unei bucăți cât mai mari a lanțului valoric din IT.  

Altfel, impactul pe termen lung determină România să rămână o țară pentru forță de muncă mai ieftină și nu pentru generare de inovație și proprietate intelectuală.

Când se gândesc ajutoarele de stat, trebuie avută în vedere industria, nu aplicat automat un șablon — nu se pot aplica același tip de intervenții ca în industria extractivă, de exemplu.

Despre autor: Andrei Roth a absolvit Haas School of Business, la Universitatea Berkeley din California și a fost analist financiar pentru Microsoft, în Silicon Valley. În 2013 a devenit manager general al Recognos România.


Titlul și sublinierile aparțin editorului (contact: laura.stefanut@digi24.ro)

Puteți urmări Opinii și Analize care explică actualitatea pe Facebook