Alte patru proiecte bombă în Parlament
Persoanele condamnate pot candida pentru cea mai înaltă funcție în stat, iar funcționarii publici trimiși în judecată nu mai pot fi suspendați din funcție. Sunt doar două dintre cele mai recente decizii luate de Senat spre liniștea celor cu dosare penale. Dar, nu sunt nici pe departe ultimele. Marți au fost împinse spre rapidă dezbatere și adoptare așa-numitele „legi ale justiției”. În paralel, parlamentarii puterii, sub coordonarea celebrului Florin Iordache, lucrează la modificarea Codurilor penale, inclusiv în ceea ce privește dezincriminarea parțială a abuzului în serviciu, și țintesc și alte legi care-i încurcă. În acest context tulbure, cine să mai observe că se dă liber la traficul de influență sau se ciuntește legislația privind incompatibilitățile?
Pachetul „legilor justiției”, conceput de ministrul Tudorel Toader, a fost depus la Parlament, după ce a suferit unele modificări în Kiseleff. Misiunea coaliției PSD-ALDE este ca legile să fie rapid dezbătute și adoptate. Pe 21 noiembrie, pachetul ar trebui să primească votul plenului Camerei Deputaților, după care, tot pe repede-înainte, va trece la Senatul condus de Călin Popescu Tăriceanu. Unde știm ce se va întâmpla, pentru că ne-a spus chiar liderul ALDE: va fi „demantelat statul paralel” și nu se vor lua în considerare observațiile organizațiilor de magistrați, ale CSM, Parchetului General și DNA. De ce? Pentru că „Parlamentul face legile și justiția le aplică”, ne-a explicat tot Tăriceanu.
Cu alte cuvinte, degeaba susține răspicat procurorul general, Augustin Lazăr, că prin pachetul de legi „se dorește un control asupra Ministerului Public” atât de puternic încât „ministrul îi va spune procurorului unde trebuie să exercite acțiunea penală sau nu”. Și tot degeaba ne argumentează, același procuror general, că nu este normal ca un procuror-șef să fie revocat „pentru că inculpații care au fost condamnați definitiv se plâng că nu le convine”.
Pentru coaliția PSD-ALDE, lucrurile par deja tranșate. Chiar dacă va fi păstrat președintele în ecuația numirii și revocării procurorilor-șefi, limitele impuse sugerează că va avea un rol mai mult decorativ: doar o dată poate refuza numirea, respectiv revocarea. Și atunci „motivat”. Cât despre Inspecția Judiciară, ea va fi instituție autonomă, dar va... răspunde în fața unui nou înființat consiliu, deși există suspiciuni întemeiate că o astfel de soluție legislativă ar fi neconstituțională.
Iar acestea sunt doar câteva dintre prevederile din pachet asupra cărora magistrații au atras atenția că ar putea afecta grav justiția și independența ei. Și, oricum, este de așteptat ca, pe parcursul așa-ziselor dezbateri parlamentare, coaliția la putere să opereze și alte modificări la cele trei legi vizate (Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și Legea nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea CSM), dincolo de proiectul creionat de Tudorel Toader și însușit de parlamentarii PSD-ALDE.
Cât despre pragul valoric de la care s-ar mai putea vorbi de abuz în serviciu, ex-ministrul Florin Iordache a încercat să liniștească apele, vorbind de „un prag modic”, „undeva la 19.000 de lei”. Știm însă bine că, în discuțiile anterioare, s-au avansat sume mult mai mari (100.000 de lei din partea UDMR, 200.000 de lei din partea unui fost secretar de stat din subordinea lui Florin Iordache, transformat în reprezentant al mediului academic) și nu este exclus să se aleagă una dintre aceste variante. Ori, chiar dacă se va merge pe un prag mai mic, obiectivul dezincriminării parțiale a abuzului în serviciu ar putea fi atins prin alte mijloace. De exemplu, prin redefinirea infracțiunii astfel încât abuzul în serviciu să presupună obligatoriu și darea/luarea unei mite. Ceea ce, evident, va reduce drastic numărul de dosare deschise de către procurori și va duce la clasarea unora deja existente.
Indiferent de varianta aleasă de coaliția PSD-ALDE, să reținem că și aici „urgența” este cuvântul de ordine, astfel că, săptămâna următoare, am putea avea un raport din partea comisiei speciale conduse de Florin Iordache.
Dincolo de zgomotul și emoția create de „legile justiției” și abuzul în serviciu, trec aproape neobservate alte modificări majore pe care parlamentarii puterii le operează. Sistematic, pas cu pas, în tot felul de legi care îi încurcă.
Luni, senatorii PSD, ALDE și UDMR din Comisia juridică au decis că pot candida la cea mai înaltă funcție în stat, cea de președinte al României, persoanele condamnate penal definitiv (detalii AICI).
Apoi, la câteva ore distanță, plenul Senatului a respins propunerea legislativă a PNL care împiedica suspendarea din funcție a funcționarilor publici trimiși în judecată pentru corupție, doar pentru a o adopta pe cea a UDMR, cu un conținut similar. Ba chiar un pic mai dur dacă ne uităm că funcționarii publici trimiși în judecată pentru fapte de corupție nu doar că nu vor mai părăsi posturile, dar vor fi reînscăunați, în termen de 30 de zile, și cei deja sancționați.
Ce urmează? Legalizarea unor activități care au adus până acum unor parlamentari acuzații de trafic de influență. Zeci de senatori și deputați de la PSD, ALDE, UDMR, PMP și minorități au depus pe 23 octombrie un proiect de modificare a Statutului parlamentarilor. Concret, aleșii vor să primească posibilitatea de a intermedia, „în orice mod”, relația dintre cetățeni și organele administrației publice centrale și locale, „dar și dintre potențialii investitori și autoritățile publice locale”. „Având în vedere că mandatul deputaților și senatorilor este unul reprezentativ (...) trebuie să aibă posibilitatea legală de a intermedia (...), fără a se considera că săvârșesc infracțiunea de trafic de influență”, se arată în expunerea de motive a proiectului de lege, expunere semnată de nimeni altul decât de Cătălin Marian Rădulescu, deputatul PSD care, în decembrie 2016, era condamnat definitiv la un an și șase luni închisoare cu suspendare pentru dare de mită și efectuarea de operațiuni financiare incompatibile cu funcția.
Și pentru că am pomenit de incompatibilități, să nu uităm un alt proiect de lege semnat de parlamentari UDMR. Este vorba de modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, astfel încât parlamentarii, membrii Guvernului, prefecții și subprefecții, primarii și șefii de CJ-uri să nu mai fie incompatibili atunci când desfășoară activități comerciale.
Evident că și în cazul acestor proiecte, nerăbdarea ca ele să fie adoptate este mare.
Spre comparație, Ordonanța Guvernului nr. 14/2015, prin care ex-vicepremierul Gabriel Oprea a dublat, aproape triplat, indemnizațiile a 48 de înalți demnitari, a ajuns de abia marți la votul final în Parlament, fiind respinsă. Adică, la peste doi ani distanță de la momentul adoptării de către Guvern și când deja nu mai era nevoie, pentru că a apărut între timp Legea salarizării unitare.
