Ambasador, despre dosarul transnistrean: „Lucrurile, la nivel mic, la nivel local, au început să se mişte”
În ce măsură pot fi aşteptate progrese în actuala arhitectură de negocieri pe dosarul conflictului transnistrean, cât de ancorată va rămâne Republica Moldova pe traiectoria europeană şi ce impact a avut alegerea în funcţia de şef al statului a pro-rusului Igor Dodon? Ambasadorul României la Chişinău, Daniel Ioniţă, vorbeşte despre toate acestea într-un interviu acordat Digi24.ro. Diplomatul explică totodată în ce stadiu este prelungirea gazoductului Iaşi-Ungheni până în capitala republicii, cum se exportă anticorupţia de la Bucureşti la Chişinău şi în ce termeni se poate discuta, azi, despre unire.
Digi24.ro: În ce măsură a fost marcată abordarea României în relaţia cu Republica Moldova de câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Igor Dodon?
Daniel Ioniţă: Relaţiile dintre Româania şi Republica Moldova sunt unele speciale, sunt înscrise la nivel programatic într-o Declaraţie de Parteneriat Strategic privind susţinerea parcursului de integrare europeană a Republicii Moldova. Totodată, se bazează pe o comuniune de limbă, de istorie, de tradiţii şi, pornind de la această legătură frăţească, legătură firească între două state vecine care însă au foarte multe lucruri în comun, de-a lungul anilor relaţiile respective au cunoscut evoluţii şi, în unele domenii, au înregistrat chiar progrese importante. Este foarte bine cunoscut, cred, şi în România, şi sper că şi în Republica Moldova, sprijinul constant pe care Guvernul de la Bucureşti îl acordă autorităţilor din Republica Moldova în unele domenii-cheie, menite să consolideze capacitatea instituţională a Republicii Moldova. Am în vedere aici, în primul rând, educaţia. După cum ştiţi, în domeniul respectiv România a avut şi are în continuare o contribuţie susţinută, care se bazează pe un program amplu de renovare a unor instituţii preşcolare din Republica Moldova. În momentul de faţă, 832 de grădiniţe sunt renovate, consolidate cu sprijinul financiar al României. Avem în derulare (lucrări la) alte 83 de unităţi preşcolare. Asta face ca mai mult de jumătate din tot ce înseamnă grădiniţe din Republica Moldova să fi fost renovate cu donaţii din partea Guvernului României. Tot pe linia educaţiei, de menţionat transferul unor microbuze şcolare. Au fost 100 de unităţi de transport în trecut, avem în pregătire alte circa 100. Deci, domeniul educaţiei este un domeniu urmărit cu atenţie şi, aş spune, cu o susţinere financiară importantă din partea Guvernului României. Dincolo de acest domeniu, sunt şi altele în care România a avut şi are o contribuţie importantă. Domeniul sănătăţii - programul SMURD a trecut demult Prutul şi avem în vedere extinderea acestuia, astfel încât să acopere geografic întreg teritoriul Republicii Moldova. Practic, nu există niciun domeniu în care să nu putem oferi exemple de bune practici sau de cooperări aflate în curs de derulare. Intră aici cooperările şi interconexiunile pe linie energetică, atât de parte de gaz, cât şi pe parte de linii electrice aeriene, cooperările în domeniul justiţiei, la nivelul diverselor ministere, aşa-numitele ministere de linie, fie că sunt ele ministerele Apărării, Internelor şi aşa mai departe. Cooperarea dintre România şi Republica Moldova este una extinsă, susţinută, ea se bazează pe elementele acestea comune, de continuitate, iar în momentul de faţă, practic la nivelul celor două guverne se are în vedere avansarea pe aceeaşi linie bună.
Care sunt premisele extinderii spre Chişinău a gazoductului Iaşi-Ungheni? Se ştie că o parte din fonduri ar putea veni chiar dinspre Uniunea Europeană.
Aş spune că sunt unele foarte, foarte bune. Se lucrează la elaborarea proiectului tehnic şi după ce va fi finalizat, să sperăm că în următoarele două luni, se va trece la etapa de construcţie a acestui gazoduct, cu obiectivul asumat de ambele părţi ca gazoductul să poată fi pe deplin funcţional spre sfârşitul anului viitor.
Adică pe relaţia Iaşi-Chişinău.
Pe relaţia Iaşi-Chişinău, exact. E vorba de două segmente importante. Pe de o parte, şi pe teritoriul României mai trebuie finalizate unele lucrări, Iaşi-Ungheni, şi, de asemenea, trebuie extins gazoductul de la Ungheni la Chişinău.
Deci la sfârşitul anului viitor?
Da, în momentul de faţă se lucrează pe aceste planuri. Urmează şi o întâlnire de lucru între premierii Sorin Grindeanu şi Pavel Filip. Pe 23 martie este prevăzută această întâlnire, care va fi dublată şi de una între miniştri responsabili pe undele domenii-cheie şi sunt convins că şi cu acel prilej ar putea fi discutate aceste aspecte extrem de importante, care ţin de proiectele de natură strategică între România şi Republica Moldova.
Care este nivelul de cooperare între România şi Republica Moldova, în privinţa luptei anticorupţie?
În cursul lunii noiembrie a anului trecut, a avut loc la Chişinău un forum bilateral de cooperare în domeniul justiţiei. Cu acel prilej, toţi reprezentanţii instituţiilor responsabile de domeniul justiţiei – anticorupţie, magistratură, factori guvernamentali, dar şi reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale – s-au întâlnit la Chişinău. Delegaţia română a fost una numeroasă şi formată din conducători ai instituţiilor menţionate anterior. Au avut o foarte bună oportunitate de a dialoga direct cu colegii lor din Republica Moldova, au fost stabilite unele programe concrete şi identificate posibilităţi practice ale cooperării. La propriu, DNA-ul nostru a trecut Prutul, interacţionând direct cu CNA-ul lor, al Republicii Moldova. A fost, în primul rând, o excelentă posibilitate de schimb de idei, de bune practici, evident cu respectarea deplină a atribuţiilor fiecărei instituţii în parte. În fond, fiecare trebuie să-şi facă curăţenie în propria ogradă.
Aşteptările cetăţenilor moldoveni în materie de anticorupţie par a fi în creştere, dar cum aţi caracteriza apetitul elitelor de la Chişinău în această privinţă? În comparaţie cu România, Republica Moldova are două hanidcapuri majore: nu este membru UE şi NATO, lucru care a contat enorm în evoluţia României, şi totodată este situată, geopolitic şi din punct de vedere al criminalităţii organizate, într-o regiune delicată.
Am avut întâlniri foarte bune cu elitele politice de la Chişinău. Chiar recent, m-am întâlnit cu primul ministru, Pavel Filip, iar cu acel prilej domnia sa m-a asigurat de faptul că Guvernul de la Chişinău este hotărât să continue parcursul european şi totodată am primit asigurări legate de faptul că toţi factorii politici responsabili de la Chişinău sunt conştienţi de necesitatea ca acest parcurs european să fie urmat şi de parcurgerea unor reforme în domenii-cheie, dintre care, evident, lupta împotriva corupţiei reprezintă un element important. Sigur că trebuie să avem, pe de o parte, aşteptări realiste, iar pe de altă parte să remarcăm, atunci când este cazul, şi progresele care se fac pe această linie. Şi dacă este să dăm puţin timpul înapoi, să ne amintim cum era situaţia în Republica Moldova nu cu foarte multă vreme în urmă, ci cu un an în urmă, şi să ne uităm cum este acum. Nu putem să nu constatăm faptul că anumite aspecte au intrat într-o zonă mai mare de previzibilitate, au fost parcurşi unii paşi importanţi, Guvernul de la Chişinău a reuşit să stabilizeze politic situaţia, să semneze nişte acorduri de colaborare cu organizaţiile financiare internaţionale, în primul rând cu FMI, dar nu numai cu FMI. Lucruri care, de fapt, încet-încet contribuie la un proces esenţial şi aşteptat de toţi, atât de cei din interior, cât şi de cei de afară. Şi acest proces furnizează, să spunem, o mai mare predictibilitate, o mai mare transparenţă, o mai mare claritate, un parcurs de asigurare a unei credibilităţi sporite Republicii Moldova. De aceste lucruri suntem pe deplin conştienţi atât noi, cei din Ambasada României la Chişinău, dar şi alţi parteneri de dezvoltare, ca şi autorităţile Republicii Molodva.
Preşedintele Dodon a bifat până acum două vizite la Moscova şi o deplasare la Tighina, unde s-a întâlnit cu noul lider de la Tiraspol. Nu sunt o surpriză nici flexibilitatea domniei sale pe dosarul transnistrian şi nici paşii pe care-i face în direcţia Rusiei, dar vă întreb în ce măsură stadiul actual al parteneriatului Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, dar şi cu România pot funcţiona ca o plasă care să pondereze, să frâneze un asemenea avânt, o asemenea direcţie pe care preşedintele ar dori s-o dea Republicii Moldova?
Dumneavoastră, în întrebarea pe care aţi pus-o, aţi abordat mai multe teme. Cred că fiecare din ele ar necesita o discuţie separată.
În primul rând, rezolvarea situaţiei din Transnistria. Cu toţii suntem de acord că acel lucru poate fi făcut doar în formatul agreat, 5+2, poate fi făcut doar prin angajare, prin dialog şi prin susţinerea pe deplin a principiilor legate de integritatea, suveranitatea şi independenţa Republicii Moldova. Evident că nu poţi să ajungi la o astfel de formulă fără a avea un dialog cu toate părţile implicate în acest proces şi evident că împreună cu reprezentanţii comunităţii internaţionale şi România urmăreşte atent tot ceea ce se întâmplă.
În al doilea rând, cum spuneam mai devreme, susţinerea parcursului european al Republicii Moldova este făcută neechivoc de către România, dar şi de către statele membre ale Uniunii Europene. Între Republica Moldova şi Uniunea Europeană există un Acord de Asociere care a intrat în vigoare la 1 august anul trecut şi există un acord de liber-schimb, care de asemenea funcţionează şi a început să producă efecte pozitive pentru Republica Moldova. Atât timp cât documentele respective sunt în vigoare, atât timp cât pentru a fi denunţate ar trebui să urmeze în primul rând o linie de acţiune guvernamentală şi parlamentară şi atât timp cât acea linie este foarte fermă referitor la menţinerea parcursului european, nu cred că trebuie să speculăm foarte mult pe tema unor declaraţii. De altfel, dacă ţin eu bine minte, domnul preşedinte Igor Dodon şi-a nuanţat, ca urmare a vizitei pe care a făcut-o inclusiv la Bruxelles, această dorinţă, menţionând faptul că, evident, dacă se va schimba majoritatea parlamentară, atunci ar trebui avută în vedere o denunţare a acestui Acord de Asociere.
Autorităţile de la Moscova nu au făcut un secret din faptul că studiază modalitatea în care poate fi simplificată procedura de acordare a cetăţeniei ruse pentru locuitorii din Transnistria. Luna trecută, o declaraţie în acest sens a fost făcută şi de preşedintele comisiei pentru politică externă din Consiliul Federaţiei, Konstantin Kosacev. În ce registru încadrează România asemenea iniţiative?
Dacă nu mă înşel, este o propunere care a fost înaintată în Duma de Stat. Tot dacă nu mă înşel, propunerea respectivă vizează cetăţenii care s-au născut pe teritoriul defunctei URSS, deci nu e vorba numai despre Transnistria, ar fi vorba despre absolut toţi cetăţenii. Cred că în momentul actual este prematur să speculăm referitor la anumite consecinţe. Nu vă ascund însă faptul că, personal, aş încadra propunerea respectivă ca având mai degrabă conotaţii de politică internă în Federaţia Rusă şi mai puţin consecinţe directe pentru alte zone. Evident, în cazul Republicii Moldova, ca poate şi în cazul altor state, este permisă dubla cetăţenie, deci chestiunea respectivă nu reprezintă în esenţă o problemă.
Este cunoscut totuşi faptul că au existat situaţii în care Moscova şi-a justificat măsuri de politică externă sau chiar intervenţii militare peste graniţe pretextând că apără minoritătatea rusă dintr-o anumită zonă. Oarecum şi în ideea asta v-am pus întrebarea de mai sus. Poate fi privită şi dintr-o atare perspectivă?
Repet, pe un teren speculativ poţi să te joci cu tot felul de necunoscute. Eu aş prefera să am mai degrabă o abordare raţională şi pragmatică. De aceea, aş reafirma faptul că singura modalitate prin care situaţia îngheţată din Transnistria poate fi rezolvată este doar calea dialogului, doar calea diplomatică, doar angajarea constructivă în acest proces a tuturor factorilor responsabili. Formatul 5+2 este singurul imaginat pentru acest lucru şi noi, ca de altfel şi alţi actori responsabili, susţinem pe deplin avansarea şi găsirea de progrese în cadrul acestui format, progrese care trebuie să ţină cont de interesele tuturor părţilor implicate.
Este România mulţumită de evoluţiile, de progresele acumulate în ultimul an pe acest dosar?
Anul trecut, spre deosebire de anii anteriori, totuşi am constatat unele progrese. A fost reluat, în primul rând, procesul acesta de întâlniri în format 5+2, au avut loc discuţii bilaterale, s-au semnat unele documente care ar putea să direcţioneze etapele viitoare. Sunt practic puse la punct diverse mecanisme de lucru inclusiv în ceea ce priveşte Zona de securitate - Comisia Unificată de Control se reuneşte regulat şi au fost parcurse unele etape tehnice şi nu numai, au fost rezolvate tehnic unele probleme care trenau de foarte mult timp. Deci lucrurile, la nivel mic, la nivel local, au început să se mişte. Mai mult, sunt unele proiecte menite să sporească încrederea şi securitatea între cele două maluri ale Nistrului, de asemenea unele din aceste proiecte chiar au rezultate. Aş vedea un peisaj şi un portret mult mai colorat. Nu l-aş vedea nici în alb, nici în negru, ci, cred eu, sunt mai multe nuanţe de care trebuie să ţinem automat cont. Dacă ne referim strict, însă, doar la anumite gesturi sau la anumite fapte care au potenţial să agraveze situaţia, cred că greşim. Ar trebui să avem o privire mult mai amplă şi mult mai de perspectivă. Şi este important, în acest proces, să ţii cont de opiniile tuturor actorilor implicaţi. Inclusiv la Chişinău ar trebui să existe o viziune comună referitoare la paşii care trebuie să fie urmaţi, ca de altfel şi la Tiraspol.
„Guvernul de la Chişinău nu abordează problema unirii. Guvernul de la Chişinău îşi doreşte o republică independentă, suverană, îşi doreşte relaţii foarte bune cu România şi care, după cum deseori s-a subliniat la Chişinău, s-ar regăsi în Uniunea Europeană alături de România”, spunea omologul dumneavoastră de la Bucureşti, într-un interviu pe care ni l-a acordat recent. Dar, adăuga ambasadorul Mihai Gribincea, în Republica Moldova „mulţi văd unirea ca o cale de a scăpa din sărăcia de la Chişinău, de problemele care sunt. Cred că dacă această situaţie de instabilitate va continua, dacă această sărăcie va continua, numărul celor care vor unirea va creşte”. Sunteţi de acord cu această analiză? Cum vedeţi lucrurile de acolo?
Cum credeţi că aş putea să comentez eu afirmaţiile unui distins coleg de-al meu? Şi cred că domnia sa, având în vedere că reprezintă cu succes Republica Moldova, cunoaşte mult mai bine ca mine realităţile ţării pe care o reprezintă.
V-am adresat întrebarea aceasta pentru că, ştiţi foarte bine, la sfârşitul anului trecut au existat discuţii mai largi ca altădată în spaţiul public, şi în România, şi în Republica Moldova, pe tema unirii. Cum apreciaţi că este acest discurs sau care sunt resorturile, din punctul dumneavoastră de vedere, ale acestui discurs, în spaţiul public?
Eu vă pot spune că România susţine fără echivoc parcursul european al Republicii Moldova, pentru că în felul acesta suntem convinşi că Republica Moldova poate să se întărească şi instituţional, şi în ceea ce priveşte procedurile, şi în ceea ce priveşte modul în care sunt implementate lucrurile aici. Parcursul european, din experienţa pe care România a avut-o, presupune parcurgerea unor procese complexe de reformă, care însă toate, cumulate, pot duce la o sporire şi a nivelului de trai, şi a bunăstării tuturor cetăţenilor ţării. Asta, pe de o parte.
Pe de altă parte, prin tot ceea ce facem noi în Republica Moldova, încercăm să consolidăm capacitatea instituţională a Republicii Moldova de a face faţă diverselor situaţii, diverselor provocări interne şi externe, iar în tot ceea ce facem încercăm să susţinem demersurile, obiectivele Republicii Moldova pentru ca aceasta să fie în stare să-şi gestioneze corespunzător situaţiile. Dacă, la un moment dat, se discută în spaţiul public despre un lucru sau altul, eu cred că reprezintă eminamente ceva pozitiv, pentru că despre unele subiecte evident trebuie să discuţi, trebuie să ajungi la nişte înţelegeri comune. Trebuie să ajungi la o mai bună clarificare. Şi astfel de lucruri ar trebui să fie în primul rând judecate cu capul şi nu cu inima. Dacă te raportezi tot timpul emoţional la aceste teme vei sfârşi în mod firesc prin a trage nişte concluzii greşite.
Proiectul „Dosarele conflictului transnistrean. Soluții pentru dezvoltarea societății pe cele două maluri ale Nistrului” este finanțat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) și implementat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa și Asia Centrală.
