Sari la conținut

Ce flotă NATO va staţiona totuşi în Marea Neagră? Primele indicii

Foto: nato.int

Informaţiile publice disponibile până la această oră sunt puţine, ca atare absenţa unor detalii suplimentare ar putea face dificilă conturarea unei imagini de ansamblu asupra acestei iniţiative. Chiar şi aşa, simpla apariţie a informaţiei, pe 15 ianuarie, nu a rămas fără ecou nici pe plan intern, nici pe plan extern. Câteva zile mai târziu, o reacţie pronunţată a venit din Rusia, unde publicaţia Nezavisimaia Gazeta, preluată de Agerpres, anticipa că tensiunea ar putea creşte în zona Mării Negre, titlul articolului, "Moscova se teme de un conflict în Marea Neagră", îngroşând şi mai mult tuşele. Iar potrivit unuia dintre experţii citaţi de publicaţie, odată respectiva flotă NATO creată, aceasta va depăşi considerabil capacităţile militare ale Moscovei în regiune. „Dar Rusia are suficiente forțe și resurse pe uscat și pe mare (avioane, rachete etc) pentru a contracara astfel de amenințări”, avea să conchidă în cele din urmă specialistul.

Crearea grupării navale va avea costuri zero, iar orizontul de consultări cu aliaţii şi, eventual, de transpunere în realitate este cuprins în intervalul februarie-octombrie a.c., potrivit unui document referitor la strategia pe 2016, postat acum două săptămâni de către MApN pe site-ul Guvernului. În iunie, adică la jumătatea intervalului, va avea loc Summitul NATO de la Varşovia.

Modelele existente

Şi totuşi, cum ar putea arăta o flotă aliată la Marea Neagră, cum a ajuns acest subiect pe agenda strategică a Guvernului României şi ce obiective i-ar corespunde? Informaţiile nu sunt multe, dar câteva indicii-cheie pot fi extrase.

De exemplu, se poate constata cu uşurinţă că ideea coagulării unei flote navale comune, de tipul celei avute în vedere de Bucureşti, nu ar fi o premieră la nivelul Alianţei. E drept, ar fi o premieră pentru Marea Neagră, dar nu şi pentru Mediterana sau Oceanul Atlantic. Iar această informaţie apare tocmai în documentul postat de MApN pe site-ul Guvernului: proiectul, se arată acolo, a fost conceput „după modelul grupărilor navale NATO”.

Despre ce este vorba? La nivelul Alianţei sunt operaţionale, la ora actuală, patru asemenea grupări, dintre care două sunt specializate în operaţiuni de deminare. Au caracter multinaţional, sunt constituite dintr-un număr limitat de state membre (niciodată nu participă toate odată), comanda este deţinută prin rotaţie şi sunt relativ suple. Potrivit informaţiilor puse la dispoziţia publicului de NATO, respectivele grupări navale au rolul de a furniza forţa necesară de reacţie rapidă în caz de criză sau conflict, iar pe timp de pace sunt angrenate constant în exerciţii. În acest din urmă caz, un obiectiv major îl constituie menţinerea gradului de inter-operabilitate la un nivel ridicat. Este de înţeles, dat fiind caracterul multinaţional al formaţiunilor implicate.

Nu în ultimul rând, nu poate fi exclus scenariul în care proiectul ar căpăta dimensiuni uşor diferite faţă de standardele obişnuite, specifice celor patru grupări navale existente în prezent. Ipoteza nu poate fi exclusă din start atât timp cât însuşi contextul geopolitic în care România a ridicat problema e unul excepţional, cu totul ieşit din tipare.

Stadiul actual

Până la apariţia unor detalii consistente, cert este faptul că responsabilii militari de la Bucureşti admit că demersul lor are la bază noile provocări. Potrivit acestora, ideea a încolţit „pe fondul evoluţiilor complexe din regiunea Mării Negre”, după cum reiese dintr-un răspuns transmis de MApN la solicitarea Digi24.ro. În acelaşi timp, potrivit aceleiaşi surse, „este o iniţiativă de nivel conceptual, aflată, la acest moment, în stadiu incipient. Concepţia vizează o utilizare judicioasă a capabilităţilor navale existente, prin contribuţii voluntare, şi are în vedere, ca obiective, intensificarea cooperării la nivel regional în domeniul naval, între Aliaţi”.

După ce a anexat prin forţă Crimeea, Rusia a făcut public încă de anul trecut faptul că îşi va consolida flota militară din proximitate. Planurile Kremlinului nu par, deci, să fi rămas fără ecou.

Însă atingerea consensului şi identificarea mecanismului optim pentru lansarea la apă a unei flote NATO la Marea Neagră nu sunt obiective realizabile peste noapte. Prea multe informaţii nu există nici referitor la acest palier, iar, oficial, Ministerul român al Apărării îşi ia precauţiile de rigoare: „Concretizarea iniţiativei va presupune un proces complex şi de durată, aflat la început, conţinând consultări inter-aliate asupra modalităţii eficiente de valorificare a propunerilor”, după cum se arată în răspunsul transmis Digi24.ro.

Cum va influenţia Convenţia de la Montreux structura viitoarei flote?

În fine, dincolo de numeroase alte variabile care vor trebui gestionate de strategii Alianţei, unul dintre elementele de care atât Bucureştiul, cât şi celelalte capitale din statele membre vor fi obligate să ţină cont în structurarea unei asemenea grupări navale este un text din 1936, o înţelegere largă, convenită nu doar între statele riverane Mării Negre, ci agreată şi de ţări din afara continentului european. Este vorba de Convenţia de la Montreux, document fundamental care reglementează tranzitul navelor militare prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele, ca şi în Marea Neagră. De exemplu, în virtutea acordului în speţă navele altor state decât cele riverane Mării Negre nu pot staţiona în acest spaţiu mai mult de 21 de zile.

MApN susţine că, dat fiind contextul, „cadrul juridic existent, asigurat de tratatele internaţionale, va fi respectat în procesul de materializare a acestei iniţiative”.

„Această convenţie trebuie respectată ca garanţie a păcii în regiune, pentru că altfel se pot produce dezechilibre militare. Până acum nu a fost încălcată, ceea ce a şi garantat liniştea şi accesul navelor civile, în primul rând”, susţine, la rândul său, fostul preşedinte Traian Băsescu. Potrivit acestuia, o asemenea idee nu a fost luată în calcul în timpul mandatelor sale la Cotroceni „tocmai pentru că am pornit de la realitatea Convenţiei de la Montreux. Propunerea (de a crea o flotă NATO la Marea Neagră – n.r.) poate fi fezabilă într-o singură modalitate, prin punerea unei flote NATO sub pavilion, să spunem, românesc, ceea ce este greu de presupus că s-ar putea întâmpla”, completează fostul şef al statului.

Ca atare, va fi interesant de urmărit cum, pe acest fond, va staţiona practic această flotă în apele Mării Negre. Apoi, va fi interesant de urmărit şi în ce fel se va distinge respectiva flotă de actualul registru în care, pentru a se asigura o prezenţă constantă a NATO în apele Mării Negre, Alianţa conduce exerciţii comune în serie. Navele ţărilor membre intră, fac manevre, ies după maximum 21 de zile şi sunt înlocuite de altele, iar anul 2015 a fost unul aglomerat din acest punct de vedere.

Nu în ultimul rând, va merita analizat şi modul în care va influenţa respectarea Convenţiei de la Montreux componenţa propriu-zisă a unei asemenea grupări navale, în condiţiile în care dintre statele NATO doar Turcia, România şi Bulgaria sunt riverane Mării Negre.

Numai că cele trei ţări, şi mai cu seamă ultimele două, nu dispun de flote aflate în cea mai bună formă.