Sari la conținut

Cum poate câştiga premierul războiul cu preţurile

"Aş vrea să ne stăpânim, aşa, şi să nu introducem momentele acestea de derută, pregătind o scumpire. De regulă, când discuţi despre ceva, apare. Hai să nu discutăm!" (detalii AICI). La începutul lui octombrie, când ministrul Agriculturii, Petre Daea, se arăta, public, atât de superstiţios, contextul era unul special. Preţurile carburanţilor începuseră să crească, iar liderii coaliţiei de guvernământ, ca şi membrii Cabinetului Tudose se aflau încă în faza negării. Cu siguranţă, însă, ştiau şi se temeau cu toţii de ce va urma. 

Ca atare, putem concluziona cu o acurateţe aproape de perfecţiune că nici "superstiţia" ministrului Daea nu era tocmai o superstiţie, ci mai degrabă o ieşire de avarie dintr-o situaţie delicată. Fusese totuşi întrebat dacă creşterile de la pompă nu vor duce inevitabil la scumpirea altor produse, în special a alimentelor. Experienţa nu-i permitea să vină cu un "Nu" hotărât, aşa că a răspuns cum a răspuns. 

Două luni şi jumătate mai târziu, şi Executivul, şi Petre Daea se confruntă cu inevitabilul la care nu voiau să se gândească cu voce tare. Cascada e mare şi, probabil, abia la început: scumpirea alimentelor, scumpirea carburanţilor, scumpirea valutei, scumpirea dobânzilor, scumpirea energiei, etc. - una peste alta, scumpirea costului vieţii.

Politic vorbind, avem aici tendinţe care ar fi un Iad pentru orice guvernare. Însă pentru una care a ajuns la butoanele statului promiţând integral lapte şi miere şi care de creşteri a pomenit într-un singur sens - a veniturilor - situaţia de fapt are toate ingredientele să genereze panică. Dacă lucrurile vor continua în direcţia asta, costurile politice ar putea fi incalculabile. 

Iată, probabil, şi motivul pentru care ministrul Agriculturii a fost de curând aruncat în prima linie a luptei cu "specula" şi "speculanţii". În această fază, armele scoase din teacă sunt declaraţiile tot mai acide la adresa crescătorilor de preţuri şi un demers tehnic pe lângă Consiliul Concurenţei. Pe măsură ce problema se va umfla, şi potenţial există măcar pentru simplul fapt că încă nu am intrat în iarnă, probabil că şi intrumentarul de luptă cu preţurile se va diversifica.

Pe fond, însă, problema este deja structurală - ar fi fost infinit mai simplu dacă ţinea de conjunctură, ori de conjuraţie, după cum sugerează linia oficială. 

Din nefericire pentru Coaliţie, Guvern şi pentru domnul Daea însuşi, nu vreun duşman extern a apăsat butoanele neştiute prin care au luat-o razna preţurile. Inamic este în interior, acolo în programul de guvernare redesenat şi în acţiunea guvernamentală netransparentă şi mereu ostilă mediului de afaceri. Este un bug care profită de breşe vechi ale economiei româneşti, care crează breşe noi şi, nicio surpriză, care a declanşat erori în cascadă.

Pe câteva dintre ele le trec în revistă mai jos. Ne vor ajuta să înţelegem că jocul nu a început din senin şi nici nu se va termina curând. Preţurile mai mari sunt doar efectul unor politici economice nefaste, a unor interacţiuni şi interdependenţe naturale.

Un pont, aşa, ca ridicare de cortină: atunci când imporţi tot mai mult şi leul slăbeşte tot mai tare, nu e de aşteptat ca produsul adus cu vaporul să fie tot mai scump la raft? Şi vorbim aici doar de o secvenţă a marelui film.

Să facem, aşadar, legăturile:

*Ministerul Agriculturii, date privind dinamica intrărilor de carne de porc pe ianuarie-mai: importuri în creştere, un plus de 57,9 milioane euro. Potrivit aceleiaşi surse, în total pe primele cinci luni ale lui 2017, soldul deficitar în comerţul agroalimentar al României a fost în creştere, apropiindu-se de un miliard de euro. Detalii AICI.

*La carnea de porc tendinţa de a importa este, de altfel, relativ constantă: "În anii 2015 – 2016 importul de carne de porc a crescut cu 46.000 tone față de 2013 astfel că, la nivelul anului 2016, România a cheltuit circa 343,6 mil. euro pentru carnea de porc importată", arăta un comunicat al Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc din România. Detalii AICI.

*Datele Institutului Naţional de Statistică privind deficitul comercial pe primele şase luni ale lui 2017: "Deficitul balanței comerciale (FOB/CIF) în perioada 1 ianuarie — 30 iunie 2017 a fost de 5,837 miliarde de euro, mai mare cu 1,354 miliarde de euro decât cel înregistrat în perioada 1 ianuarie — 30 iunie 2016. În luna iunie 2017, exporturile FOB au fost de 5,065 miliarde de euro, importurile CIF au fost de 6,436 miliarde de euro, rezultând un deficit de 1,371 miliarde de euro". Detalii AICI.

*ROBOR la 3 luni a crescut la 2,18%. În noiembrie 2016, era 0,81%, deci de aproape două ori şi jumătate mai mic. Detalii AICI.

*Cu câteva zile mai devreme, acelaşi indice doborâse un alt record. La 2,06%, atinsese cel mai mare nivel înregistrat din octombrie 2014 încoace. Detalii AICI.

*Creşterea ROBOR s-a accentuat la sfârşitul lui septembrie-începutul lui octombrie. Acum două luni şi jumătate, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, recunoştea că Banca centrală a injectat lichiditate pentru a mai tempera tendinţa. Detalii AICI

*Care va fi viitorul ROBOR, în acest context? La începutul lui octombrie, când valorile nu ajunseseră încă aici unde le vedem acum, economistul Radu Crăciun explica următoarele: "Potențial de scădere a ROBOR? Foarte mic. Potențial de creștere? Foarte mare și e normal să fie așa. La pachet însa și cu o creștere a volatilității cursului de schimb". Detalii AICI.

*Iar cursul de schimb... de câteva săptămâni relaţia leu-euro e de poveste. Pe 8 noiembrie, în ziua celebrei "revoluţii fiscale", moneda europeană sărise la 4,6198. Era deja cel mai mare curs înregistrat în ultimii cinci ani și patru luni (detalii AICI). Nici în raport cu dolarul lucrurile nu au stat mai fericit în ultima vreme (detalii AICI). Acum o săptămână, însă, leul a ajuns la cel mai jos nivel raportat la euro, de la apariţia monedei unice. Ţineţi minte cifra asta: 4,6495. Detalii AICI

Ce ne va rezerva viitorul? În condiţiile instabilităţii care derivă din deciziile luate de Guvern şi coaliţia majoritară, ori pur şi simplu din modul în care ele sunt comunicate, amendate, ori ţinute departe de ochii publicului, nu e greu de intuit că nu e loc de vremuri prea roz. 

*De pildă, "ne așteptăm ca în trimestrul I, statistic, să avem un vârf de inflație", anunţa guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, la începutul acestei luni. Detalii AICI

Apoi, indiferent de tentativele autorităţilor centrale de a trage în jos preţurile la cele mai diverse produse, artificiile au prea puţine şanse de a da rezultatele aşteptate... politic. Cursul de schimb, odată cocoţat acolo unde e acum, nu-şi va reveni prea uşor. Şi din cauza unei anumite inerţii, dar şi din cauza semnalelor îngrijorătoare pe care le lasă în urmă multe dintre măsurile deja luate, ca şi numeroase decizii conturate, anunţate, ori anunţate+amendate din mers. 

*La toate astea se adaugă deja celebra problemă a preţului la carburanţi. Tarifele la benzină şi motorină urcă, nu mai e un secret pentru nimeni. Chiar dacă, pe rând, premierul, liderii coaliţiei şi unii miniştri au negat, ori au fugit de întrebările incomode despre realitatea afişată de pompă, un lucru e cert: litrul de carburant costă mai mult, iar el se regăseşte în preţul oricărui bun pe care-l căutaţi la raft, ca şi a diferitelor servicii pe care le contractaţi în viaţa de zi cu zi.  

*Nu în ultimul rând, sunt şi tarifele la electricitate. În 2017 au crescut constant, iar faptul că urmează o cascadă de majorări a fost anunţat încă din vară, estimările de la vremea aceea aparţinându-i chiar şefului ANRE. Detalii AICI. Prezente în tot ce facem şi tot ce consumăm, energia electrică şi gazele naturale au impact garantat în preţul diferitelor servicii şi produse, o observaţie de altfel elementară. Nu întâmplător, poate, preţul acestora a fost una din primele preocupări ale liderului coaliţiei, Liviu Dragnea, la preluarea guvernării. Conştientizând potenţialul exploziv, din punct de vedere politic, al creşterilor de preţ, Dragnea solicita, încă din luna ianuarie, scăderea tarifelor. În economia de piaţă, procesele şi fenomenele de fond ajung însă să sfideze dorinţele şi artificiile cu unic dinam substratul politic. Dovadă - situaţia de azi.

*Şi, una din bomboanele de pe colivă - investiţiile străine directe, care, ştim cu toţii, aduc know-how, capital şi crează locuri de muncă. Pe primele opt luni ale lui 2017 au scăzut cu aproape o cincime. Mai exact, cu 18,56%, comparativ cu perioada similară din 2016 (detalii AICI). Vestea în sine e proastă. Doar că ea devine şi mai proastă dacă privim acest indicator în dinamică. De pildă, dacă comparăm nivelul la opt luni cu nivelul la cinci luni, când scăderea era de 12,6% (detalii AICI). 

Exemplele pot continua. Însă cele de mai sus sunt suficiente pentru a trage o minimă concluzie: dacă într-adevăr vrea să aibă succes în lupta cu preţurile şi alte derapaje ale economiei, premierul trebuie să întoarcă armele şi pornească vânătoarea din Kiseleff şi, evident, să nu scape din cătare nici Parlamentul şi nici unele birouri din Palatul Victoria.