De unde ne vine culoarea?
Când mergem pe stradă și ne uităm la oamenii din jur, culorile pielii, ochilor sau ale părului sunt printre cele mai vizibile caracteristici care ne diferențiază.
În Europa, culorile ochilor și ale părului au o diversitate nemaîntâlnită.
Întrebarea care i-a fascinat pe cercetatori este cum, de când și de ce avem această varietate uluitoare de pigment printre oameni.
Varietatea culorilor de piele
Se bănuiește că strămoșul comun al omului modern și al cimpanzeilor, care trăia pe continentul African în urmă cu aproximativ 6 milioane de ani, avea pigmentarea deschisă, dar era acoperit de păr, mult păr. Pe măsură ce a evoluat să aibă un creier mai mare, a trebuit să consume mai multă energie pentru a hrăni acest nou sistem nervos foarte dezvoltat; a fost nevoie de un proces intens de transpirație pentru a menține temperatura corpului constantă și astfel a fost favorizată pierderea părului corporal. Ajuns fără păr, acest hominid din Africa a evoluat, se pare, să aibă o piele foarte închisă la culoare.
Pigmentul principal din piele, melanina, ajută la protecția față de efectele nocive ale razelor UV, mai ales în regiuni apropiate de Ecuator, unde UV-ul este extrem de puternic. Astfel, nevoia de fotoprotecție din regiunile ecuatoriale ale Africii ar fi dus, prin evoluție, la un tegument cu multă melanină, deci foarte închis la culoare (pentru hominizi și primii oameni moderni care au apărut în Africa în urmă cu aproximativ 200 de mii de ani).
Dar omul modern, cu gânduri și curiozități multe, a migrat și în afara Africii, celebra Out of Africa migration, într-unul sau mai multe valuri, începând cu aproximativ 100 de mii de ani în urmă.
Astfel s-au întâmplat două lucruri cu nuanțele de pigment, din punct de vedere evoluționist. Presiunea pentru selecție naturală pentru o piele închisă la culoare, care să protejeze de efectele nocive ale razelor UV foarte puternice, a scăzut și astfel oamenii au putut să evolueze și o piele mai deschisă la culoare, fără că aceasta să le afecteze sănătatea — din punct de vedere evoluționist, adică numărul copiilor și deci numărul genelor pe care le puteau transmite generațiilor următoare.
În al doilea rând, pe măsură ce omul modern a ajuns la latitudini nordice, a apărut o nouă presiune evoluționistă, de data aceasta pentru un pigment deschis la culoare. Vitamina D este un nutrient extrem de important, care în mare parte se obține în urmă acțiunii UV asupra celulelor din piele, ce declanșează metabolismul obținerii acestui element crucial.
În locuri cu puțin UV pe parcursul anului, a devenit foarte avantajos ca omul să aibă o piele deschisă la culoare, cu mai puțină melanină, care să permită razelor UV să treacă prin piele, către straturile mai profunde, unde vitamina D este sintetizată. Astfel, apariția nuanțelor deschise departe de Ecuator a favorizat sinteza sporită de vitamina D — deci oameni mai sănătoși, care să transmită aceste gene mai departe.
Varietatea culorilor de ochi și păr
În afară de selecția naturală, adică adaptarea pigmentului datorită geografiei și razelor UV, este foarte probabil ca selecția sexuală (preferința pentru anumite nuanțe) să fi avut un rol important în generarea diversității pe care o întâlnim azi.
Un caz interesant este culoarea ochilor și a părului care, în Europa, au o diversitate nemaîntâlnită. Motivul nu este clar.
Nu este datorită selecției naturale, cu alte cuvinte nu există nicio dovadă că părul blond sau ochii de o altă culoare decât cei căprui ar conferi un avantaj individului în sens reproductiv (adică l-ar face mai sănătos, ca el sau ea să aibă mai mulți copii și deci să își transmită mai mult genele).
Cercetătorii bănuiesc că motivul este pur și simplu unul de preferință. Cu alte cuvinte, când mutația pentru ochi albaștri a apărut la un moment dat (nu se știe dacă în Europa sau în Anatolia) această culoare nu a fost respinsă și astfel trăsătura a fost propagată de-a lungul generațiilor — ochii de culoare verde, albastră, sau alte combinații au fost plăcuți de indivizi din populație, și astfel trăsătura a crescut în frecvență în Europa.
Există și o teorie legată de selecția naturală, și anume că ochii albaștri din zone nordice, cu puțin soare, ajută la captarea luminii, și deci este benefică împotriva depresiei cauzate de lipsa de lumină.
În viața de zi cu zi se întâmplă des ca percepțiile să dicteze atitudinile — și nu realitatea genetică. De exemplu, o persoană cu un părinte din Africa și unul din Europa, care este genetic apropiat și cu africanii și cu europenii poate fi receptat diferit în funcție de zonă: în Europa va fi privit, cel mai probabil, ca cineva venit din Africa, în schimb ce în Africa va fi privit ca cineva venit din Europa (având un pigment mai deschis).
În general, ceea ce este foarte important să înțelegem este că nuanțele pigmentului sunt doar niște culori determinate de gene și nu spun nimic despre abilitatile sau gândirea acelui om. Așadar, culoarea pielii nu poate fi baza pe care judecăm un om. Culoarea ne spune doar ceva despre istoria evoluționistă a acelui om, dar nimic despre trăsăturile lui intelectuale și sufletești.
Despre autor: Mircea Iliescu a luat doctoratul în genetică și antropologie la Universitatea din Cambridge, UK (mai 2016). Este cercetător, pasionat mai ales de diversitatea și evolutia umană.
Editor: Laura Ștefănuț (contact laura.stefanut@digi24.ro)
