Sari la conținut

Decizia Ministerului Mediului privind împușcarea animalelor protejate — update

UPDATE: În 4 octombrie Ministerul a decis renunțarea la derogările pentru vânarea speciior protejate. Va fi creat un serviciu special cu ajutorul Ministerului de Interne, care va inteveni când animalele sălbatice devin un pericol pentru comunități — singura entitate care va avea derogare pentru a reloca animalele, sau, ca ultimă soluție, pentru a le elimina. 

Vineri, 30 septembrie, s-a încheiat consultarea proiectului pentru împușcarea a 1691 de animale sălbatice strict protejate, un număr mai mare decât în anii trecuți. Propunerea a generat contestații puternice din partea unor organizații.

În mod normal, speciile protejate nu pot fi ucise decât în condiții excepționale: derogarea din prezent este justificată de pagubele pe care le-ar produce aceste animale: urși, lupi, pisici sălbatice.

Contestatarii spun că derogarea este un paravan pentru interesele vânătorești: numărul animalelor este supraestimat, bazat pe cercetări eronate, pagubele sunt prea mici pentru a susține cota, iar eliminarea animalelor va distruge un ecosistem unic în Europa.

Modul în care a fost organizată consultarea publică și primul răspuns al Ministerului Mediului la valul de critici au indicat că decizia era luată  — miza nu părea consultarea, ci un apel pentru încredere de la public.

Iată de ce.

<> on December 16, 2015 in Inverness, Scotland.

Doi pui de râs, specie strict protejată.  Foto: Guliver/Getty Images

  • Ministerul propune o consultare, dar nu face public raportul în baza căruia au fost stabilite cotele de împușcare.

Ministerul Mediului: “Ordinul este supus dezbaterii publice, prin urmare, prin însuși rolul unei astfel de proces deschis și transparent orice opinie sau observație face ca întregul demers să capete consistență și să conducă spre un act îmbunătățit și public”

Procesul nu este transparent: raportul cotroversat nu este public.

Ceea ce știm este că organizații de protecția mediului, precum WWF, ACDB și Milvus, contestă de mai mulți ani rapoartele în baza cărora se stabilesc cotele, din mai multe motive, printre care cel că numărul de animale este supraestimat — vezi aici detalii despre numărătorile urșilor.

  • Ministerul spune că se conformează unei directive europene pentru protecția habitatelor naturale, dar nu reușește să demonstreze asta.

Ministerul Mediului: “Ordinul la care mass-media face referire este unul care este emis an de an, din 2007 încoace, în conformitate cu Directiva Habitate a Uniunii Europene. Anul trecut de exemplu, prin Ordin au fost acordate 540 de derogări pentru exemplarele de urs, 598 pentru exemplarele de lup și 496 pentru exemplarele de pisică sălbatică. Exemplul poate continua și cu derogările stabilite pentru anul 2014-2015: 550 (urs), 520 (lup) și 440 (pisică sălbatică).”

Directiva Habitate, la care face referire Ministerul, are ca principal scop conservarea ecosistemelor, prin mijloacele posibile, inclusiv, ca ultim resort, eliminarea animalelor care dăunează  — fie oamenilor, fie altor animale protejate. Directiva propune uciderea animalului după ce alte metode au dat greș: garduri electrice, securizarea tomberoanelor, relocarea animalelor problematice, etc.

În România se trece direct la împușcat. În unele cazuri chiar dacă animalele respective nu au făcut pagube, cum este situația râsului sau a pisicii sălbatice.

Când sunt raportate pagube, nu sunt ucise doar animalele care fac asta, cum cere directiva europeană.

Wild cat (Felis silvestris); Bayerischer Wald National Park, Bavaria, Germany

Pisică sălbatică, specie protejată

Organizațiile neguvernamentale mai spun că nu există corelații între pagube și numărul animalelor împușcate: în ultimul an s-au raportat 26 de incidente cu pagube din partea lupilor, dar Ministerul cere derogări pentru împușcarea a 657 de exemplare (și rămâne neclar modul în care a fost stabilit numărul).

Un alt paradox, după cum semnalează ACDB (organizație pentru fauna sălbatică), este că pe măsură ce se omoară mai multe animale, pagubele produse de acestea cresc — înseamnă că fie metoda este ineficientă, fie măsurătorile sunt viciate.

  • Ministerul ne aigură că studiul în baza căruia au fost stabilite cotele este legitim, dar acesta este puternic contestat, atât prin prisma metodei de cercetare cât și din cauza celor implicați în el.

Ministerul Mediului:Actul spus dezbaterii deschise este susținut de un studiu anual de evaluare a efectivelor populațiilor de carnivore mari din România realizat printr-un acord cu ICAS Brașov, Universitatea Transilvania Brașov și Fundația Carpați - prin măsurători în teren, evaluarea zonelor vulnerabile la carnivorele mari și alți indicatori care vizează siguranța cetățenilor, starea de conservare a speciilor dar și echilibrul acestora (...) Atât ordinul cât și observațiile grupului de lucru au fost înaintate, conform procedurii, Academiei Române ca cel mai înalt for de știință și cercetare fundamentală.”

Cercetările organizațiilor alternative de protecție a mediului recomandă diminuarea cotelor de animale împușcate. Dar cotele au crescut în 2016, iar principalele justificări sunt legate de numărul total de animale și pagubele produse.

Problemele sunt: că nu se împușcă doar animalele care fac pagube, că pagubele sunt înregistrate de gestionarii fondurilor de vânătoare și că numărătoarea animalelor este puternic contestată de studiile alternative.

În România, vânătorii sunt cei care raportează numărul de animalele, pe baza urmelor lăsate de acestea, către ICAS, care le validează sau modifică. Nu este clar cum decide ICAS cifrele finale, dar au fost criticați pentru exagerări chiar de asociația vânătorilor — pe scurt, vânătorii spun că le este teamă că, în ritmul ăsta, nu vor mai avea ce vâna în viitorul apropiat.

Din 2014, WWF-România face evaluări alternative: pun camere cu senzori de mișcare care captează imagini cu orice animal care trece în fața lor — și le numără. Au constatat că în unele zone sunt raportați de cinci ori mai mulți urși decât în realitate.

Vânătoarea poate fi o afacere profitabilă, cu un trofeu de urs care variază între 5 000 și 7 000 de euro. Teoretic, nu ar trebui eliminați decât urșii problemă; practic, cei care oferă sume imense pentru împușcat vor să ucidă exemplarele mari și retrase: așa urșii problemă nu sunt eliminați și rămân o scuză pentru împușcarea celor valoroși.

  • Deși Ministerul vorbește de trei instituții de cercetare care decid câte animale vor fi împușcate, în realitate este vorba de un grup restrâns de oameni

Instituțiile sunt ICAS (Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură), Universitatea Transilvania din Brașov și Fundația Carpați. Personajul central din toate acestea este Ovidiu Ionescu, cercetător în științe silvice la Universitatea Transilvania, angajat la Ministerului Mediului și la ICAS, precum și președinte al Asociaţiei Vânătorilor din Brașov. Despre Fundația Carpați știm că este o organizație din Brașov, care a raportat la finalul anului 2015 un profit de peste 1 milion de lei și care este gestionată de soția și fiica lui Ovidiu Ionescu (care a declarat că nu este implicat în cadrul organizației).

  • Ministerul se mai legitimează în situația de față prin faptul că a organizat o comisie independentă care să ofere un punct de vedere, dar nu spune că această comisie s-a opus cotei de împușcare

Ministerul Mediului: În plus, tot în premieră, Ministerul Mediului a organizat un grup de lucru care să analizeze studiul ICAS și să formuleze observații și propuneri pe marginea acestuia.”

Șase dintre cei nouă membri ai comisiei s-au opus studiului care a stat la baza ordinului de derogare, potrivit unuia dintre participanți. 

***

Ministerul încearcă să solidarizeze cu cetățenii îngrijorați, pe care îi asigură că nu va lua măsuri în detrimentul speciilor. Cere încredere. Între timp, numărul oamenilor care au semnat o petiție împotriva cotelor de împușcare a explodat: aproape 30 000 de semnături. Asta nu arată că publicul a fost manipulat de organizații de protecția mediului și presă, cum a scris pe facebook Ministrul Cristiana Pașca Palmer.

E mai degrabă un semn că foarte mulți oameni așteaptă argumente: să li se demonstreze de ce este nevoie ca atâtea animale să fie împușcate și de ce nu au dreptate organizațiile de protecție a mediului. Sau să se reducă cotele de vânătoare.

Despre autoareEditorul Secțiunii de Opinii și Analize. A publicat în presa internațională, a fost bursieră în programul Balkan Fellowship for Journalistic Excellence 2015 și Professional US Fellow 2013. A fost coautoarea unor cărți și rapoarte pe tema mass-media, precum și membră a presei alternative din România. În trecut a lucrat la cotidianul România liberă.

Pentru mai multe opinii și analize care explică actualitatea, puteți urmări (like) pagina de facebook