Sari la conținut

Două lecții pentru viitorul președinte SUA

Mă uit pe fereastră la portul din orașul Nagasaki și îmi vin în minte două gânduri legate de următorul președinte al SUA.

Nagasaki a îndurat ceea ce este mai nociv în umanitate. În august 1945 o bombă pe bază de plutoniu a decimat orașul. De atunci, orașul a reușit să revină datorită spiritului intreprinzător excepțional al japonezilor, care produc și exportă bunuri (spre exemplu fabricile Mitsubishi, care exportă în întreaga lume).

Nagasaki (sau mai larg spus, Japonia) nu a fost mereu deschis către exterior, pentru dialogul cu vecini precum China sau aliați îndepărtați ca SUA.

Timp de secole, japonezii au fost retrași și au păstrat granițele închise. Un simbol al acestei închideri radicale se află pe un deal din Nagasaki. Acolo, un monument comemorează martiriul a 26 de romano-catolici crucificați la finalul secolului 16, într-un efort de a bloca dezvoltarea creștinismului în Japonia. Regizorul Martin Scorsese lucrează la adaptarea acestor evenimente într-un film bazat pe romanul lui Shusaku Endo.

Adoptarea modernismului în Japonia a început abia la finalul anilor 1860, odată cu restaurarea Meiji. În loc să renunțe la vechile tradiții, Japonia le-a inclus în modernitate, a înaintat fără să uite de unde a plecat. Acest echilibru e reflectat în arhitectura japoneză, care este modernă, dar cu elemente tradiționale.

Probabil vă întrebați ce au toate astea de-a face cu alegerile din SUA.

În primul rând, SUA, la fel ca unele regiuni din Europa, are tendința de a intra în propria perioadă de închidere: a minților și granițelor. Deși este plauzibil ca moderata Hillary Clinton să-l învingă pe Donald Trump, un izolaționist extrem, situația care l-a promovat pe Trump până în acest punct nu va dispărea. Este vorba de opoziția față de deschidere.

Președintele Clinton, alături de alți factori de decizie, ar face bine să afirme rolul important jucat de diversitate în succesul Americii. Multiculturalismul a fost esențial pentru formarea Americii. Această idee e reflectată și pe sigiliul Statelor Unite: E Pluribus Unum (din mai mulți, unul).

Dar Clinton va trebui să adreseze și câteva din doleanțele care au stimulat reacția de împotrivire la deschiderea economică. Un program de dezvoltare a infrastructurii care să crească numărul de locuri de muncă ar fi un bun început (mult mai ușor de realizat dacă Partidul Democrat câștigă și Senatul). Cu o astfel de abordare, SUA și-ar putea restabili reputația de ”țară a oportunităților”.

Clinton va avea mult de lucru și în plan extern. Aici se află a doua lecție pe care ne-o dă istoria orașului Nagasaki: uriașa amenințare a armelor nucleare.

Corea de Nord întruchipează cel mai acut această amenințare. Regimul condus de Kiim Jong-un nu doar că posedă armament nuclear, dar încearcă să dezvolte și capacități de transport (rachete cu rază lungă de acțiune). Recentele teste nucleare arată cât de aproape se află Coreea de Nord de atingerea acestor scopuri.

Chiar dacă va adopta o atitudine reținută față de utilizarea forței (similar cu Obama), Clinton nu va putea să ignore capacitatea Coreei de Nord de a lansa atacuri nucleare la distanță. America va trebui să-și protejeze aliații asiatici, ca să nu mai vorbim de propriii cetățeni.

Dar o acțiune unilaterală nu va fi cu siguranță cea mai bună opțiune. Mai bună ar fi determinarea Chinei să intervină pentru disciplinarea regimului nord coreean iar pentru asta e nevoie de diplomație abilă.

Oficialii chinezi insistă că ei nu pot controla Coreea de Nord. E adevărat până la un punct, fiindcă e evident că nimeni nu are mai multă influență la Phenian decât șefii Partidului Comunist din China.

Și e foarte posibil ca, în spatele ușilor închise, oficialii chinezi să încerce deja să-i manipuleze pe câțiva dintre apropiații lui Kim (acesta pare tot mai paranoic cu privire la o lovitură de stat).

E puțin probabil ca China să fie de acord cu o intervenție mai directă în Coreea de Nord fără un quid pro quo. America ar putea să facă o mică schimbare în atitudinea față de pretențiile teritoriale ilegale ale Chinei în Mările Chinei de Sud și de Est. Ar fi o mișcare nepopulară, mai ales printre vecinii Chinei. Dar ar putea fi necesară pentru stoparea amenințării nucleare a Coreei de Nord și sacrificiul ar fi justificat.

Când privești lumea din perspectiva orașului Nagasaki, nevoia de păstrare a pluralității și deschiderii precum și “strategia pivot” americană în Asia devin evidente. E o perspectivă pe care și viitorul președinte al SUA va trebui să o adopte.

Despre autor: Chris Patten este ultimul Guvernator britanic din Hong Kong și fost comisar UE pe afaceri externe. Este cancelar al Universității Oxford. 

Copyright Project Syndicate

Pentru comentarii intrați pe postarea facebook