Dragă Hillary | Scrisoarea unui filosof pentru cei dezamăgiți de 2016

Dragă Hillary,

Ce an ai avut! Întâi investigația FBI-ului, apoi sperietura cu problemele de sănătate și în final, după ani de așteptări și speranțe, pierderea celei mai bune ocazii de a deveni prima femeie președinte a Americii, în fața unuia ca Donald Trump.

Cred că ai o dezamăgire colosală față de anul 2016. M-am gândit cum ar trebui să procedezi pentru a face față la toate astea.

Există numeroase expresii pentru gestionarea decepțiilor. Dar “fruntea sus” sau “după ploaie iese soarele” sunt genul de platitudini pe care le folosim pentru a ne simți noi mai bine (când nu știm ce să spunem) și nu pentru că i-ar ajuta într-adevăr pe ceilalți. Așa că o să te scutesc de astfel de sfaturi.

Din cauza dimensiunilor dezamăgirii, cred că ai nevoie de o strategie mai profundă și care să se fi dovedit eficientă. Din fericire, mulți dintre marii gânditori din trecut au lăsat sfaturi practice pentru astfel de situații. Grecii antici se pricepeau cel mai bine la asta.

Ce te poate învăța un șoarece...

În secolul al IV-lea î.e.n. Diogene, care lucra ca bancher în orașul său, a fost exilat după ce a falsificat moneda cetății. A ajuns la Atena unde nu și-a găsit nicio locuință și a început să trăiască într-un butoi, părăsit de toți servitorii.

La acest moment al poveștii, a văzut un șoarece care se plimba fără nicio grijă. Era, ca și el, fără pat în care să doarmă, fără proprietăți, fără statut social, dar se descurca de minune. Acel șoarece l-a făcut să înțeleagă că nu are nevoie de un pat (sau de celelalte lucuri după care aleargă oamenii) pentru a fi fericit. O viață simplă, independentă poate fi de ajuns. Chiar și astăzi, metoda lui Diogene e văzută ca o cale spre fericire.

… sau un câine

Dacă metoda lui Diogene nu te atrage, atunci ai putea să iei în considerare stoicismul. Stoicii erau filosofi greci și romani care susțineau că dezamăgirile și suferința nu sunt cauzate de evenimentele în sine, ci de modul în care ne raportăm noi la ele. “Oamenii nu sunt deranjați de lucruri, ci de opiniile pe care le au despre lucruri” ne învață filosoful stoic Epictet.

Stoicii spun că ar trebui să ne preocupe doar gândurile și acțiunile noastre pentru că doar asupra lor putem avea control cu adevărat. Nu putem influența ce ni se întâmplă dar putem influența modul în care resimțim întâmplările. Pentru a ilustra mai bine această idee, stoicii descriu situația unui câine legat de o căruță în mișcare.

Câinele poate ori să alerge de bunăvoie pe lângă căruță, ori să fie târât în aceeași direcție dacă se opune. Oamenii, ca și câinele din poveste, nu pot să controleze circumstanțele în care-i pune viața, dar pot să aleagă dacă le întâmpină cu împăcare sau nu. Măcar atât stă în puterea noastră. Această filosofie ne spune că sentimentul de dezamăgire (de furie sau de supărare) este o alegere pe care putem să o facem sau nu.

Ori un prizonier de război

Există dovezi că stoicismul funcționează chiar și în cele mai extreme situații. Este și cazul lui James Stockdale care a aplicat filosofia lui Epictet ca să poată să reziste ca prizonier de război în Vietnam. A fost ținut mai mult de 7 ani în captivitate (mulți petrecuți în izolare) și torturat frecvent, iar singurul său sprijin a fost filosofia stoică.

După ce a fost eliberat, el a încercat să răspândească mesajul stoicilor prin intermediul cărților și conferințelor. Filosofia stoică e atât de eficace pentru a face față greutăților vieții încât rămăne populară, există chiar și o întâlnire anuală a fanilor, numită Stoicon.

Poate e voia lui Dumnezeu

Hillary, dacă ești credincioasă, așa cum îmi închipui că ești, atunci ar trebui să știi că a fost creată o versiune religioasă a stoicismului de către marele filozof german al secolului al XVIII-lea, Gottfried Wilhelm Leibniz.

El a postulat existența unui Dumnezeu perfect, care acționează providențial, dar în moduri care ne rămân adesea necunoscute. Asta înseamnă că uneori lucrurile se pot petrece altfel decât ne dorim, însă dacă avem credință, nu trebuie să fim dezamăgiți. Leibniz a mers chiar până la a pretinde că este perfect mulțumit chiar și când proiectele sale eșuează, “fiind convins că așa e mai bine, de vreme ce asta își dorește Dumnezeu”. Acolo unde stoicii ar fi spus că putem trece peste dezamăgiri prin corelarea dorințelor noastre cu destinul, Leibniz spune că ar trebui să ne corelăm dorințele cu voința lui Dumnezeu.

Orice ai vrea să faci pentru a accepta evenimentele din 2016, amintește-ți să nu pierzi din vedere partea pozitivă (precum victoria la votul popular) și consolarea pe care ți-o aduc lucrurile simple precum lectura unei cărți bune.

Ai grijă de tine în 2017, an care se prefigurează aglomerat.

Despre autor: Lloyd Strickland este lector, predă filosofia la  Manchester Metropolitan University.

Copyright The Conversation  

Pentru comentarii intrați pe postarea Facebook