Sari la conținut
News Alert

Dragnea pierde controlul

Coincidență sau nu, de pe la începutul lui martie, de când vizita în Israel nu i-a adus rezultatele așteptate, lui Liviu Dragnea nu îi prea mai ies planurile. Declarațiile sale de joi confirmă că este profund nemulțumit. De întârzierea proiectelor de suflet, dar și de relațiile cu unii dintre principalii colaboratori, care par să se deterioreze pe zi ce trece. Liderul PSD arată din ce în ce mai izolat și mai puțin eficient.

2017.04.03_Academia_Romana_6288

Ion Iliescu și Liviu Dragnea participă la sesiunea solemnă a Adunării Generale a Academiei Române

În timp ce Călin Popescu Tăriceanu continuă să ceară timp și înțelegere pentru ministrul Justiției, Liviu Dragnea a spus clar că răbdarea sa a ajuns la capăt: ”Se pare că domnul ministru întârzie foarte mult. A întârziat foarte mult. Eu o să vorbesc cu colegii mei. Le-am transmis deja. Cred că nu se mai poate întârzia. A zis că vine acum trei săptămâni cu un pachet de propuneri, nu a venit. Până la urmă legea o să fie aprobată tacit pentru că nu vine Ministerul Justiției.”

Deși în declarația de joi s-a referit strict la proiectul Legii Grațierii, este evident că nemulțumirea șefului PSD nu se limitează la asta. Are legătură chiar cu persoana lui Tudorel Toader: „O să cer o audiență la Ministrul Justiției, după ce mi-o avizează că să îi explic că Parlamentul nu este anexa Guvernului…Beneficiază de orice susținere în condițiile în care există o coerență și un termen cât de cât realist. Nu poți beneficia de susținere la nesfârșit, beneficiezi câteva luni și mai vedem după-aia.”

Problema lui Dragnea este că nu doar Tăriceanu îi ține spatele ministrului Justiției, ci și premierul. La scurt timp după ce l-a criticat pe Tudorel Toader, a primit o replică de la Sorin Grindeanu. Destul de acidă. ”Vom transmite către Parlament – indiferent cine solicită acest lucru - acest proiect în momentul în care dezbaterea publică este încheiată.” Nu este prima oară când Grindeanu se poziționează de partea lui Toader, dar este prima oară când exprimă iritare.

Și mai interesant, nici ministrul Justiției nu s-a abținut să nu-i dea peste degete președintelui Camerei Deputaților. Putea să tacă, având în vedere că premierul îi sărise prompt în apărare, iar președintele Senatului îl susține constant și tenace. A preferat să vorbească.

„Dacă vrem să facem o treabă în salturi, care să completeze pe ici pe colo, le putem trimite şi mâine (…) Nu că vreau, trebuie şi suntem obligaţi să facem o evaluare riguroasă, o raportare la exigenţele constituţionale, europene, ne consultăm cu toate autorităţile…,” a spus Toader. Este ușor de înțeles cât de mult îi încântă pe Liviu Dragnea și Șerban Nicolae promisiunea de aliniere la exigențele europene și consultarea ”cu toate autoritățile.”

Chiar dacă ministrul Justiției va lua decizia (pe care o va regreta!) de a veni în întâmpinarea tuturor politicienilor exasperați de lupta anticorupție și de a le da satifacție pe ici, pe colo, este destul de previzibil că nu îi va mulțumi pe deplin. Ba chiar, mai degrabă îi va nemulțumi. Va fi prea mare distanța între ce le oferea OUG 13 și ce va livra Toader ca să nu se ajungă la un punct de rupere.

Va fi interesant de văzut, atunci, dacă Tăriceanu îl va apăra pe ministrul Justiției cu prețul unui ultimatum către PSD. Nu ar fi o premieră. A făcut-o și Gabriel Oprea, în 2015, când l-a protejat pe Robert Cazanciuc, ministrul Justiției de atunci, amenințând PSD cu ruperea coaliției și pierderea majorității în Parlament. Tăriceanu, continuatorul lui Oprea? Ironia sorții!

Nu doar reacția șefului ALDE va fi un test greu pentru Liviu Dragnea, ci și poziționarea lui Sorin Grindeanu. Își va pune purtătorii de cuvânt să-l atace pe premier dacă acesta nu va renunța la Tudorel Toader? Reacția rapidă a lui Grindeanu de joi, în sprijinul ministrului Justiției, pare să fi fost un avertisment tocmai pentru o asemenea eventualitate. Nu începe un război pe acest front pentru că nu o să cedez. Ce șanse are liderul PSD să îl schimbe pe Toader dacă Tăriceanu și Grindeanu rămân fermi pe poziții în apărarea sa? Zero.

Un punct de tensiune la fel de grav între Dragnea și Grindeanu vizează al doilea mare obiectiv al liderului PSD: materializarea agendei populiste. Nu este deloc o întâmplare că al doilea ministru pe care l-a criticat după întoarcerea din vacanța de pescuit oceanic a fost Viorel Ștefan, ministrul Finanțelor.

Rețeta, aceeași ca la Toader. A invocat un proiect secundar, schimbarea atitudinii Ministerului și a ANAF față de contribuabili, pentru a masca adevărata nemulțumire. Ce îl deranjează cu adevărat pe șeful PSD este lipsa de cooperare, la parametrii doriți, pentru materializarea proiectelor populiste.

Nici Viorel Ștefan nu este la primul avertisment de la Liviu Dragnea. A mai fost taxat, pentru că a îndrăznit să vorbească de posibilitatea tăierii unor cheltuieli bugetare dacă va exista riscul unei depășiri a defecitului. De această dată, reacția a fost determinată, se pare, de faptul că Lia Olguța Vasilescu, ministrul Muncii, i s-a plâns lui Dragnea că Sorin Grindeanu blochează și ”revoluția fiscală” promisă de partid și proiectul Legii salarizării.

Deși prima intră în atribuțiile guvernului, iar a doua este o inițiativă legislativă pe care Dragnea și-o va asuma personal, în Parlament, ambele depind esențial de soluțiile pe care trebuie să le găsească Ministerul Finanțelor pentru a acoperi gaura imensă pe care cele două măsuri o vor crea în buget. Și pe care Viorel Ștefan și echipa sa par să nu le găsească.

La asta s-a referit Dragnea, cel mai probabil, când i-a trasmis ministrului: ”Eu aştept săptămâna viitoare, sper că domnul ministru de Finanţe nu a devenit încă total prizonier al funcţionărimii din Ministerul de Finanţe. Sper că a rămas în continuare om politic şi va ţine cont de ceea ce am vorbit.” Să treacă peste scrupulele tehnicienilor care îl avertizează că planurile șefului partidului nu sunt sustenabile și să le pună, cu orice risc, în practică.

Nici pe acest front Grindeanu nu a dat înapoi. Le-a transmis miniștrilor dornici să își facă imagine pe seama impozitului ”pe gospodărie” să înceteze. ”Sunt discuţii la Ministerul Finanţelor, sunt lucruri premergătoare… Singurul care poate să vorbească din punctul de vedere al Guvernului pe acest subiect este ministrul Finanţelor,” a spus Grindeanu. Vizată a fost, în special, Olguța Vasilescu, unul dintre miniștrii care este chemat de Liviu Dragnea, o dată la câteva zile, la discuții private.

Este lesne de înțeles de ce premierul încearcă să tempereze avântul populist al șefului partidului și al aliaților săi. Îl tentează foarte tare să intre în hora creșterilor de salarii și a facilităților fiscale, nu vrea să rateze premiul de popularitate, dar știe că dacă socotelile nu ies el va fi primul care va deconta catastrofa.

În timp ce nimeni nu poate spune cu certitudine unde va fi Dragnea peste un an, doi, Grindeanu se simte pe cai mari și nu vrea să își compromită viitorul. Dacă alții au toate motivele să se simtă disperați și să joace totul pe o singură carte, este clar că pentru el prudența este cuvântul de ordine. Știe că timpul lucrează în favoarea lui, așa că tot ce trebuie să facă este să aibă răbdare.

Nici relația lui Dragnea cu Tăriceanu nu evoluează mai bine. Pe lângă divergențele cauzate de ministrul Justiției și între ei a apărut un nou front – Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Înainte de Paște, liderul PSD a anunțat tranșant că ”în foarte scurt timp Parlamentul va demite conducerea ASF pentru că ceea ce se întamplă acolo este foarte grav.” Declarația a fost pricinuită de scandalul naționalizării pensiilor private. După Paște, Parlamentul a amânat subiectul iar Călin Popescu Tăriceanu i-a luat apărarea lui Mișu Negrițoiu, șeful ASF.

Joi, enervat că i-a fost nesocotită dorința, Dragnea a răbufnit: "Am întrebat şi eu astăzi cine şi de ce întârzie punerea pe ordinea de zi a acestui raport, nu am reuşit să aflu, dar cu prima ocazie - care va fi foarte, foarte repede - vom discuta acel raport şi sper să pice raportul, ca să rezolvăm odată problema de la ASF.”

Dragnea știe foarte bine cine l-a salvat pe Negrițoiu. Tăriceanu. Dar nu o spune public pentru a nu intra într-un conflict deschis cu partenerul său din ALDE. Faptul că liderii coaliției de guvernământ se abțin de la a se ataca direct nu înseamnă însă că miza conflictului este mică. Din contră. Este chiar foarte mare.

Tăriceanu îl apără pe Negrițoiu pentru că dacă acesta pică ASF va intra pe mâna PSD. Ceea ce înseamnă că mulți oameni din eșaloanele doi și trei ale acestei instituții foarte mănoase vor pleca odată cu acualul șef.

De ce îl deranjează pe Tăriceanu asta? Pentru că i-ar lipsi de importante resurse financiare și de influență pe Chițoiu și Rușanu, cei care controlează și azi, în bună măsură, instituția la a cărei construcție au pus serios umărul în timpul USL. Iar dacă o astfel de pierdere de bani și influență i-ar afecta pe Chițoiu și Rușanu, l-ar afecta, direct, și pe el. ASF este, de altfel, un bun indicator al gradului de dependență la care Tăriceanu a ajuns față de Chițoiu, omul cu banii.

Liviu Dragnea cunoaște aceste detalii, știe cât de mult se poate câștiga de pe urma ASF dar și că Tăriceanu și ALDE ar încasa o lovitură serioasă dacă ar fi decuplați de la pârghiile principalului arbitru al pieței financiare și de asigurări. Cearta pe ASF este cât se poate de serioasă și va fi foarte interesant de văzut care dintre cei doi va ceda, sau pe cine va avantaja mai mult o eventuală soluție de compromis.

Nu în ultimul rând, reacția liderului PSD la declarația privind achiziția de rachete Patriot, făcută de șeful Statului Major General, Nicolae Ciucă, arată frustrarea acestuia față de lipsa de control pe cea mai importantă relație strategică externă a României, cu Statele Unite.

Acțiunile sale din decembrie și ianuarie i-au închis toate ușile cancelariilor occidentale. Iar acum se dovedește că nici măcar instrumentul contractelor de înarmare, foarte influent, nu se află, cu adevărat, în mâna sa. Șeful Statului Major General este numit de președinte. Dragnea poate bloca anumite programe de achiziții, cu ajutorul Guvernului, dar nu pe cele care contează cu adevărat.

Cu atâtea fronturi grele, complicate și delicate deschise simultan nu este de mirare că liderul PSD încearcă să se consoleze cu anchetarea alegerilor din 2009. Doar că nici inițiativa asta nu este fără riscuri. Cine va ieși înfrânt dacă nici unul dintre participanții la cina cea de taină din casa lui Oprea, chemați la comisia parlamentară, nu se va prezenta? Singura consolare de care va avea parte este că nu va fi singur. Traian Băsescu îi va fi alături.