Sari la conținut

La obiect despre 4 promisiuni pe care Brexit nu le va onora

La referendumul pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană s-au pronunţat în favoarea Brexitului 17.410.742 de oameni.

Am trecut în revistă, mai jos, patru mari păcăleli pe care liderii politici ai taberei Leave le-au livrat celor 17.410.742, unele dintre ele recunoscute ca atare chiar de lideri politici ai taberei Leave.

Pescuitul. Ieşi din UE, dispar cotele. Sau nu?

În timpul campaniei pentru referendum s-au făcut promisiuni şi s-a creat un orizont de aşteptare, iar acum a venit vremea să vedem în ce măsură acestea pot fi şi satisfăcute”, arată reprezentanţii Federaţiei Naţionale a Organizaţiilor Pescarilor

Despre ce ar fi vorba?

În timpul luptelor dintre cele două tabere, Leave şi Remain, printre promisiunile făcute de liderii primeia s-au numărat şi câteva de interes major pentru industria pescuitului.

Pe repede-înainte, argumentul suna cam aşa: în Uniunea Europeană există cote, deci eşti împiedicat să prinzi mai mult; prin urmare, dacă ieşi din Uniunea Europeană, dispar actualele bariere, se evaporă problema.

Urmând pe mai departe argumentul în cauză, rezultă că acum, după ce oamenii s-au pronunţat în majoritate pentru Brexit, începe luna de miere.

Oare?

La întrebarea asta se profilează două răspunsuri: Foarte probabil că NU sau, varianta soft, cel mai probabil că NU CHIAR AŞA.

Semnalele nu vin de la neavizaţi, ci tot de la oamenii din industrie. Pornind de la cele culese de The Guardian, publicaţie din care am pescuit şi citatul de mai sus, pot fi extrase două certitudini:

*Cât timp Marea Britanie va continua să aibă statutul de membru UE, cotele rămân în picioare, susţin organizaţiile de profil. Tradus, asta înseamnă că, în cel mai optimist scenariu, timp de cel puţin doi ani, cât ar dura tot mecanismul de ieşire, nimic nu se va schimba.

Cum, inclusiv pe canale oficiale, Londra a transmis că nu îşi doreşte un exit-fulger din UE, iar Comisia Europeană şi Consiliul European nu prea au ce face în faţa acestei realităţi, cei doi ani pot însemna, de fapt, ceva mai mult de 24 de luni.

*Chiar dacă s-ar negocia noi acorduri, valabile post-Brexit, acestea n-ar putea fi mai interesante decât cele în vigoare. Avertismentul vine pe aceeaşi filieră cu cea menţionată mai sus.

*Regatul Unit iese din UE, dar pescadoarele sale tot vor fi legate de acorduri internaţionale, care nici ele nu vor fi neapărat mai profitabile.

Federaţia Naţională a Organizaţiilor Pescarilor: „Cu siguranţă că putem încerca renegocierea cotelor (...), dar realist vorbind trebuie să înţelegem că va exista un preţ. Întrebarea-cheie este cine îl va plăti”.

Injecţia de străini făcută Marii Britanii prin aderarea Turciei la UE. Când colo, Ankara e tot departe şi se îndepărtează

Încă cinci milioane de străini ar putea intra în Marea Britanie până în anul 2030 dacă Turcia şi alte patru ţări doritoare vor adera la UE. Aşa suna una dintre sperietorile folosite de politicienii care au condus campania pro-Brexit.

S-o aşezăm puţin în context.

Presa (în principal cea tabloidă) şi politicienii (în principal cei din mişcările radicale, dar reprezentate au fost cam toate culorile) sunt cei doi vectori majori care au întreţinut o atmosferă isterică pe marginea suculentului subiect al străinilor (est-europenii fiind cel mai adesea arătaţi cu degetul) care vin şi strică piaţa locurilor de muncă în UK. Realitatea din teren le indica fix opusul, dar pentru mulţi acest detaliu n-a contat.

Cum aducerea în discuţie a unei viitoare aderări a Turciei a fost grefată pe acest fond, probabil că mulţi alegători britanici n-au mai văzut pădurea de copaci, deci nu-i de mirare că s-au rătăcit la vot.

În schimb, dacă ar fi apucat să vadă pădurea, ar fi prins din zbor, după cum conchid şi cei de la The Guardian, ideea că Turcia are de câteva decenii statutul de etern candidat la integrare europeană. 

Adăugând la asta degradarea accelerată a democraţiei turce sub preşedintele Erdogan, rezultă mai degrabă că Ankara se îndepărtează, nu se apropie de Bruxelles.

Ca repere, cele de mai sus erau disponibile publicului interesat deja înainte de referendum.

După, a mai venit un semnal de natură să pună între paranteze alarma falsă trasă de tabăra pro-Brexit în privinţa Turciei.

În chiar ziua votului, joi 23 iunie, liderul de la Ankara spunea: „Vom întreba şi noi: să continuăm negocierile cu Uniunea Europeană sau să le punem punct? Dacă oamenii vor spune continuaţi, atunci vom continua”. 

Să ne luăm sutele de milioane înapoi! Basmul

"Să dăm NHS (Sistemului Național de Sănătate - n.r.) cele 350 milioane de lire pe care UE ni le ia în fiecare săptămână". Ce-a fost în neregulă cu sloganul acesta?
Ei bine, ne-a informat chiar Nigel Farage; dar după referendum şi doar după ce a fost luat la întrebări în studioul unei televiziuni: "Nu pot (garanta că banii dați la UE vor fi redirectionati spre sănătate). Eu nu aş fi făcut niciodată această afirmație. A fost una dintre greșelile făcute de campania Leave". 
Promisiunea cu cei 350 de milioane fusese centrală în economia campaniei pro-Brexit, Boris Johnson a plimbat-o la propriu prin țară, tipărită pe autocarul lui.

Acum, votanții Leave află direct de la politicienii pe care i-au creditat că, sorry but...

Pleacă străinii. OK, nu pleacă, ci rămân

Oare ce cu ce aşteptări s-au prezentat la referendum britanicii care au votat pentru ieşirea Regatului Unit din UE? Cu gândul la menţinerea circulaţiei libere a europenilor pe piaţa muncii din Marea Britanie sau, din contră, cu speranţa că va fi oprită?

Europarlamentarul Daniel Hannan este membru al Partidului Conservator, formaţiunea premierului.

Spre deosebire de Cameron, Hannan a făcut campanie în favoarea Brexitului, iar oamenii l-au crezut, la fel cum i-au crezut pe Nigel Farage, Boris Johnson, Michael Gove.

A doua zi după anunţarea rezultatului, Daniel Hannah spunea limpede: „Sincer, dacă oamenii cred că au votat şi va fi zero imigraţie din UE, vor fi dezamăgiţi”.


Puteți urmări Opinii și Analize care explică actualitatea pe Facebook