Sari la conținut

Lecția benzinei cu plumb — ucigașul în serie care a fost prins prea târziu

Fuel

De multe ori apare un decalaj de ordinul zecilor de ani de la inventare până la interzicere: la început sunt observate doar efectele pozitive, apoi se constată costurile neprevăzute, apoi începe o lungă bătălie. Exemplele sunt multe. Există substanțe care au fost interzise în unele țări: Azbestul (izolant în construcții n.r.), CFC-urile (folosite, printre altele, pentru realizarea ambalajelor sau pentru refrigerare n.r.), DDT-ul (insecticid n.r.). Altele sunt în dezbatere: laptele formulă, margarina (din cauza grăsimilor trans/grăsimi hidrogenate, care vor fi interzise în SUA și alte state n.r.) sau neonicotinoidele (insecticide n.r.).

Până și în privința razelor X omenirea era atât de ignorantă, că timp de 50 de ani ele au fost folosite pentru a-i ajuta pe copii să-și găsească mărimea potrivită la pantofi.

La fel pare să se întâmple și cu motorina, care la rândul ei a intrat într-un proces gradual de restricționare, care va duce probabil la interzicere. Deși oricine putea observa că fumul de eșapament de la motoarele diesel este mult mai înecăcios, motorina trecea drept un combustibil mai curat. În realitate, erau alese doar datele convenabile iar unele au fost falsificate în mod intenționat de producătorii auto.

Inventatorul benzinei cu plumb s-a intoxicat el însuși, dar nu a renunțat

Un caz remarcabil este al plumbului. Au fost constatate o parte dintre efectele nocive, invenția a fost eliminată treptat abia începând din anii ‘70, dar întreaga amploare a catastrofei a putut fi studiată abia recent.

Plumbul era folosit în feluri, care îl făceau ușor de absorbit de organismul uman: benzina cu plumb, vopselurile cu plumb, aproape orice din plumb.

Efectele erau severe: deficit de atenție, tulburări de comportament, confuzie, dureri de cap, dureri abdominale, anemie și chiar convulsii, comă sau moarte.

Thomas Midgley a fost un inginer care a încercat mulți ani să rezolve problema detonației motoarelor auto — până la urmă cu succes. Mai întâi a identificat problema: combustibilul e de vină. Avea ceea ce numim astăzi o cifră octanică prea mică. A încercat să "îmbogățească" benzina cu toate substanțele imaginabile începând cu iodul și terminând cu untul.

Nimic nu a funcționat suficient de bine, cu excepția alcoolului doar că... America pășea în epoca prohibiției. (Re)descoperirea tetraetil-plumbului a fost aproape întâmplătoare. Combustibilul fusese descoperit în Germania cu 70 de ani în urmă dar suprimat rapid pe motiv că era otrăvitor. De data asta, inventatorii au considerat că beneficiile întrec riscurile - motoarele mergeau mai bine, mai repede, cu mai puțin zgomot și cu o economie substanțială de combustibil. Epoca benzinei cu plumb, începută în 1921, a ajuns la apogeu abia jumătate de secol mai târziu.

Deja, în 1923, Midgley se trata el însuși pentru intoxicație cu plumb. “După un an de muncă într-un mediu cu plumb organic, am aflat că plămânii mei au fost afectați și trebuie să renunț la toată munca pentru a lua o provizie mare de aer proaspăt”, scria el. A petrecut o vacanță prelungită în Florida, apoi s-a întors să facă bani din proaspăta invenție timp de încă două decenii.

Japonia a renunțat la benzina cu plumb în 1980, iar România abia în 2004

Bătălia împotriva plumbului a fost dificilă și a trebuit să fie tranșată în instanțe - substanța era considerată periculoasă doar în cazurile de expunere directă și imediată iar datele erau permanent contestate ca neconcludente. Abia apariția unei alternative tehnologice, convertorul catalitic, a făcut posibilă restricția graduală a folosirii ei.

Japonia a încheiat prima tranziția la benzina fără plumb, în 1980. Majoritatea țărilor europene au făcut-o în decursul anilor '90 iar SUA în 1996. România a fost printre ultimele din lume, în 2004. Astăzi se mai folosește benzină cu plumb în doar 3 țări: Algeria, Irak și Yemen.

Cum a dus interzicerea plumbului la o societate mai pașnică

Povestea vopselei cu plumb începe mult mai devreme, în Evul Mediu, dar se sfârșește tot abia în anii '70 în Vest. În Est a continuat tot până recent - o găsim pe mobila nu foarte veche, în clădirile care nu au fost renovate recent sau chiar pe jucăriile aduse din China până nu de mult. În Republica Moldova, termenul pentru interzicerea completă a vopselurilor cu plumb e abia în 2020.

Se știa încă din antichitate că plumbul este otrăvitor, iar studiile ultimilor zeci de ani au demonstrat că expunerea directă are efecte neurotoxice care merg până la scăderea permanentă de IQ cu 5-10 puncte.

Însă întreaga amploare a dezastrului a fost constatată abia începând din 2007, iar asta a fost posibil doar pentru că interdicția a făcut posibilă corelarea datelor - înainte și după. Dacă plumbul era păstrat din considerente de calcul cost-beneficiu, probabil că n-am fi aflat niciodată.

La începutul anilor '90, SUA au constatat o scădere abruptă a ratei criminalității violente. Era perioada în care populația devenise terorizată de crimele, tâlhăriile și violurile care se întâmplau la tot pasul. Nu doar acolo ci în toată lumea. Pentru cine nu-și amintește, în România anilor '80 și '90 toate ferestrele aflate la parter - de la magazinele (goale!) la apartamentele de bloc erau blindate cu grilaje. Ba uneori chiar și cele de la primul etaj. Cine avea nesăbuința să nu-și pună gratii sigur se trezea cu vizitatori nepoftiți în termen de o săptămână, indiferent dacă era acasă sau nu.

Scăderea se întâmpla în plină campanie de combatere a criminalității, astfel că fenomenul a fost rapid explicat: mai mulți polițiști pe străzi - mai puțini bandiți pe străzi - mai mulți bandiți în pușcărie. Părea simplu, până când sociologii au încercat să confirme corelația. Nu prea le-a ieșit. Ajută, da, dar criminalitatea scade mai repede de atât și scade abrupt oricum și în locuri care nu aplică politicile de toleranță zero.

O vreme s-a crezut că dezincriminarea avorturilor a dus la scăderea criminalității

Toate teoriile au picat la testul științific. Nici ciclurile economice, nici controlul armelor, nici nivelul consumului de droguri, nici alte câteva zeci de variante nu reușeau să explice decât în mică măsură fenomenul. La sfârșitul anillor '90 căpătase popularitate o idee care măcar introducea în calcule, în premieră, corelația decalată.

Potrivit autorilor cărții de economie contraintuitivă Freakonomics, scăderea criminalității ar fi avut la origine dezincriminarea avorturilor, cu două decenii de ani mai devreme. Pentru că s-au născut mai puțini copii nedoriți, care la maturitate ar fi avut șanse mai mari să devină criminali, n-a mai avut cine să comită infracțiunile. Această teorie se corela ceva mai bine cu ce se întâmplă în SUA, dar nu explica scăderea de criminalitate din alte țări, cu politici total diferite.

Abia în 2007, adică acum mai puțin de un deceniu, punctele au început să se conecteze. Jessica Wolpaw Reyes, atunci studentă la Harvard, și-a publicat primele concluzii ale cercetării pe subiect. După ani de documentare descoperise corelația exactă: criminalitatea a scăzut ca efect direct al interzicerii benzinei cu plumb, cu decalajul de 20 de ani corect factorizat de Freakonomics. Corelația este validă atât în timp (de la stat la stat, în funcție de anul interzicerii) cât și în spațiu (criminalitatea era mai mare în zonele cu trafic rutier intens).

În cazul României, experiența cu plumbul a fost ușor diferită — gradul redus de motorizare a ajutat, dar interzicerea târzie a însemnat încă o generație expusă. Mai grav este că, după cum arăta alt fenomen studiat (efectul Flynn), IQ-ul crește la generațiile mai tinere datorită alimentației de calitate mai bună. Oportunitatea asta a fost complet ratată în anii de foame ai comunismului.

Ironic, tot pe fondul lipsurilor din timpul comunismului, contactul cu plumbul era de-a dreptul fiziologic la români — fiindcă hârtia igienică era foarte rară, oamenii o înlocuiau cu ziare.

Până în prezent, este greu de estimat riguros numărul victimelor plumbului. Dar chiar și așa toată povestea a arătat că unele efecte dăunătoare pot fi observate științific doar după ce cauza a fost înlăturată.

 

Titlul, introducerea și intertitlurile aparțin editorului Secțiunii de Opinii și Analize.