Lexic. Trebuie să folosim cuvinte din alte limbi
Problema cuvintelor nou intrate într-o limbă a existat de foarte multă vreme, încă din Antichitate. O astfel de discuție apare chiar în Arta poetică a lui Horațiu, în care poetul se apără ce cei care îl condamnaseră pentru faptul că a introdus în limbă cuvinte noi. Au existat dintotdeauna păreri pro și contra cuvintelor împrumutate, mai înverșunați fiind „puriștii”, adică cei care nu sunt de acord cu pătrunderea elementelor străine într-o limbă, pe motiv că acestea „strică/urâțesc limba”. Deși aceasta este o părere încă împărtășită de mulți oameni de cultură, profesori sau vorbitori obișnuiți, cei mai mulți lingviști privesc acest aspect dintr-o poziție moderată, subliniind faptul că, de-a lungul istoriei tuturor limbilor, au existat împrumuturi din alte limbi (învecinate sau care au exercitat o influență prin cultură) și că, mai ales pentru cuvintele care desemnează realități noi, împrumutul este inevitabil.
Foto: Guliver/Getty Image
Influențele din limba română
Și româna a fost supusă, în istoria sa, unor influențe străine puternice: influența romanică (franceză și italiană) în secolul al XIX-lea, influența rusă în perioada comunistă și, mai recent, influența engleză, pe care mulți o combat astăzi, așa cum au fost combătute și celelalte la vremea lor — din simpla rezistență la nou, specifică mai ales persoanelor conservatoare, mai legate de tradiție. Este greu de estimat dacă româna a fost supusă influențelor străine mai mult decât alte limbi, fiindcă, de fapt, prin contact lingvistic, toate limbile împrumută unele de la altele. Ceea ce se știe însă este că sunt limbi de cultură (în diferite momente istorice: latina, greaca, slavona, franceza etc.) care au avut o influență mai mare asupra altora, mai ales prin textele scrise. Același lucru se întâmplă astăzi cu engleza, care este limba folosită cel mai mult în știință, tehnică, domeniul financiar.
Soarta cuvintelor împrumutate este, în general, aceeași. Când influența unei limbi este puternică, pătrund multe cuvinte, care sunt folosite pentru o vreme, iar apoi dispar în mare parte. De exemplu, în secolul al XIX-lea, în Moldova și în Țara Românească s-a exercitat o puternică influență neogreacă, în vocabularul limbii române pătrunzând atât cuvinte precum argat, ananghie, molipsi, care s-au păstrat, cât și cuvinte care au dispărut fie pentru că au fost înlocuite cu împrumuturi romanice (diată a fost înlocuit de testament, catagrafie a fost înlocuit de recensământ), fie au dispărut odată cu realitățile la care se refereau (icosar ‘monedă’). De asemenea, în perioada comunistă, au pătruns foarte multe cuvinte și expresii din limba rusă, dispărute după căderea comunismului (perestroika, glasnost), pentru că realitățile respective au dispărut.
Azi trebuie folosite cuvinte din engleză
Deși, în multe situații, mai ales în limbajul de zi cu zi, fiecare vorbitor este liber să folosească sau nu cuvinte recent împrumutate, există realități pentru care nu avem de ales și pentru care trebuie să folosim cuvinte din alte limbi. Putem să ne imaginăm o conversație despre computere sau despre tehnologia informației fără cuvinte din engleză? Nu prea. Ceea ce trebuie să avem în vedere, ca vorbitori atenți la modul de exprimare, este să nu exagerăm cu folosirea cuvintelor din engleză, mai ales acolo unde există corespondente în română, și să avem o exprimare adecvată la mediul în care vorbim (sunt diferențe mari între modul în care vorbim/scriem în familie, pe stradă, în situații oficiale, în presă, în mediul științific etc.).
Cei care se declară împotriva împrumuturilor din engleză aduc cel mai des în discuție ceea ce este cel mai ușor de observat, adică împrumuturile propriu-zise (de tipul board, a se focusa, weekend), în jurul cărora au loc cele mai multe discuții, pentru că oricine își dă seama că poți spune, în locul cuvintelor din lista de mai sus, birou, a se concentra sau sfârșit de săptămână. Așadar, aceste împrumuturi nu sunt necesare și vorbitorii pot alege dacă vor să le folosească sau nu.
Există însă un aspect mai subtil al influenței engleze și mai greu detectabil (numit de lingviști calc semantic), care face ca unor cuvinte deja existente în limbă să li se atribuie sensuri noi, copiate după engleză, mai ales de către traducătorii grăbiți să traducă știri din surse internaționale.
Cuvintele „viral" și „expertiză" sunt folosit greșit în limba română
Un exemplu este expertiză, un substantiv împrumutat de mai mult timp din franceză cu sensul „cercetare/raport întocmit(ă) de un expert”. Cuvântul este corect folosit în contexte precum: Am cerut o expertiză contabilă pentru firma X sau Am făcut o expertiză tehnică pentru această mașină. În ultima vreme, sub influența cuvântului englezesc expertise, care înseamnă atât „sfatul sau părerea unui expert”, cât și „competență sau pricepere într-un anumit domeniu”, substantivul românesc expertiză și-a adăugat și el cel de-al doilea sens din engleză, ajungând să fie folosit greșit (în locul substantivelor experiență, competență, pricepere etc.), în contexte precum: Angajăm specialiști cu expertiză în utilizarea tehnologiei informatice sau Domeniul meu de expertiză sunt relațiile internaționale.
Un alt exemplu de același fel este adjectivul viral, împrumut mai vechi din franceză, care înseamnă „referitor la un virus, specific unui virus”, fiind corect folosit în exemple ca: A avut o afecțiune virală sau Herpesul este viral. Sub influența corespondentului englezesc, care are atât sensul din română, cât și sensul „referitor la transmiterea informațiilor, a ideilor prin mijloace neconvenționale, precum rețelele de socializare, mai degrabă decât prin mass-media”, cuvântul românesc a început să fie folosit destul de frecvent și cu cel de-al doilea sens din engleză, în contexte precum: Filmulețul este deja viral conform statisticii YouTube sau Un porcușor a devenit viral pe internet.
Împrumuturile sunt necesare pentru modernizarea lexicului
Spre deosebire de împrumuturile propriu-zise, pe care vorbitorii aleg, deliberat, să le folosească sau nu, și care nu pot fi considerate adevărate greșeli de limbă, copierea sensurilor unor cuvinte denotă faptul că vorbitorii nu cunosc bine limba în care traduc și nu sunt capabili să facă asocierile corecte. Sigur că, și aici, există situații mai grave (expertiză nu se justifică, din moment ce avem deja în limbă experiență, competență, pricepere) și situații mai puțin grave (pentru că nu există în română un cuvânt corespunzător englezescului viral și atunci ar fi nevoie de o parafrază ‒ mai puțin economică ‒ pentru a reda acest sens în română).
Ar fi deci mai indicat să avem grijă să ne ferim de aceste cuvinte, folosite cu sensuri nepotrivite în română, decât să ne pierdem energia în combarea împrumuturilor propriu-zise.
În cele din urmă, împrumuturile sunt necesare pentru modernizarea lexicului unei limbi și sunt supuse, prin natura limbii, unui proces de selecție naturală, foarte puține ajungând să se impună în limbă.
Titlul și intertitlurile aparțin editorului.
